La pas prin Universul Fronterei – episodul II: Un bilet de plecare de pe Søregaard (3)

(partea I se poate citi aici)

(partea a II-a se poate citi aici)

Peştera părea scăldată într-o baltă de sânge uman, care se scurgea difuz prin găurile din tavan, disipându-se înăuntru şi desenând cercuri rubinii cu margini incerte între denivelările întunecate.

Căpitanul se asigură din nou că Sanders şi Dovol erau în afara oricărui pericol, studiind imaginile primite din peşteră. Amplifică la maxim parametrii de sensibilizare la mişcare, apoi avu grijă să adauge filtre spectrale suplimentare imaginilor provenite de pe camerele mobile ataşate de costumele celor doi.

Aparatele nu depistară niciun fel de anomalii.

– Verificaţi dacă piatra nu e ancorată în ceva, sau nu are vreun dispozitiv capcană! îl atenţionă pe şeful securităţii.

Prevederea era inutilă şi, mai ales, redundantă. Omul îşi cunoştea foarte bine meseria. Cu tija în mâna stângă şi discul în cea dreaptă, trasă cadranul de siguranţă în jurul pietrei – ţinând cont de conformaţia sa şi o dată de cea a tovarăşului său. Cadranul de siguranţă era realizat pe principii statistice, care ţineau cont de arhitectura locului (sistemul de referinţă), pe obiectul ţintă (punctul de reper) şi pe cei ce interferau cu el (elementele perturbatoare). Pe baza unor complicate calcule matematice, corectate cu datele deţinute despre civilizaţia căreia îi aparţinea obiectul ţintă, se delimitau zonele de risc maxim şi minim din preajma obiectului. Nu era vorba de ceva infailibil – mai ales în cazul de faţă, când parametrii corectori lipseau cu desăvârşire – dar salvase destule vieţi în timpul misiunilor.

În ciuda entuziasmului nemăsurat, Dovol avu grijă să asculte cu multă atenţie indicaţiile şefului securităţii. Nu comentă nimic despre precauţia cu care se apropiară de piatră, nu refuză trasarea unui al doilea cadran de siguranţă la un metru de ea – când factorii de risc sporeau exponenţial – şi aşteptă docil ca Sanders să ajusteze, pentru a suta oară, reglajele câmpului de forţă.

Căpitanul admira comportamentul masculului fraake. În condiţiile acelea, orice abatere de la disciplină putea avea consecinţe deosebit de grave – fiind consemnată în raport. Cu toate acestea, Dovol dovedea o dată în plus că îl aştepta o carieră strălucită. Deborda de energie, lucra conştiincios şi plin de abnegaţie, dar avea grijă să respecte regulamentele.

Din fericire, toate precauţiile se dovediră inutile. Microfoanele de bord transmiseră un zumzet uşor atunci când câmpul de forţă interferă cu piatra, în timp ce monitorul îi arăta pe cei doi luând obiectul şi pornind spre navă.

Timpul în care Sanders şi Dovol parcurseră culoarul albastru – o ciudată anomalie ţinând cont de soarele aflat pe cer în acel moment – păru să nu se mai termine. Cei din modul verificară continuu camerele de proximitate, căutând eventualele pericole.

Când sasul se deschise, răsuflară cu toţii uşuraţi.

*

– Cred că de data asta exagerezi, Dovol! încercă comandantul să-l domolească pe masculul fraake.

– Am studiat reprezentarea asta din diferite unghiuri. I-am cerut computerului să facă o serie de extrapolări temporale, prelungiri spaţiale şi pot dovedi acum că teoria mea e corectă!

Gérleinul sfârâi din aripioare.

– Sanders avea dreptate când susţinea că vezi exact ceea ce vrei să descoperi.

– De ce?

Dovol părea hotărât să-şi susţină ideile până în pânzele albe.

– Ai trecut prin culoarul albastru şi te-ai învârtit suficient timp prin peşteră. Ai văzut acolo vreun alt obiect? Poate că piatra e un artefact, dar de aici şi până la ideea unei hărţi tridimensionale…

Lăsă fraza în aer. Orscordul şi brissul păros încuviinţară. În mod ciudat, şeful securităţii stătea deoparte şi refuza să participe la discuţie, preferând să cerceteze cu minuţiozitate monitoarele. Văzând că nu avea susţinători, masculul fraake atacă:

– Atunci ce credeţi voi că este?

– Un artefact, sunt de acord! mormăi orscordul. Un portret, un ciudat obiect aparţinând unui cult necunoscut nouă… Ceva de genul acesta. Spre deosebire de restul pietrelor din peşteră are un aspect artificial. Dar atât.

Tr ew-E se pregăti să comenteze şi el ceva, dar exclamaţia şefului securităţii îi făcu atenţi pe toţi:

– Priviţi afară!

Ceea ce văzură îi lăsă complet fără glas. Platoul era acoperit de un potpuriu de luminiţe colorate.

*

– Aştept sugestii!

Trecuseră aproape două ore. Luminile din jurul navei nu dispăruseră şi nici nu încetaseră să pulseze – uneori mai aproape, alteori mai departe de modulul-bază. Brissul păros compară tiparul lor cu cel depistat în peşteră. Erau identice. Conform datelor adunate astfel, pe platou se aflau peste o sută de søregaarzi.

– Cred că e inutil să vă atrag atenţia asupra posibilei legături dintre capturarea pietrei şi ceea ce se întâmplă acum afară, comentă omul.

– Atunci probabil că am avut dreptate când am considerat că e un obiect de cult, interveni Gu’h-sss. Ştim cu toţii că totemurile au un impact deosebit asupra popoarelor şi pot duce la manifestări extreme.

Dovol pufni.

– Asta-i bună! Poate e vreun dispozitiv cu care-şi încălzesc mâncarea. Le-o fi foame şi…

– Dovol! îl atenţionă căpitanul. N-am chef de glume.

Masculul fraake nu era decis să renunţe aşa uşor.

– De ce ar fi mai uşor de crezut ideea unui obiect de cult decât cea a unei hărţi tridimensionale? Poate au nevoie de ea ca să ştie pe unde să se deplaseze, la fel cum ne folosim noi de hărţile spaţiale.

Arlotul îl privi încruntat.

– Teoria lui Gu’h-sss e mai realistă. Multe contacte între civilizaţii s-au poticnit de problemele religioase.

Masculul fraake mârâi nemulţumit. Vru să replice, dar gérleinul se dovedi mai rapid.

– Dar dacă, pur şi simplu, abia acum ne-au sesizat prezenţa? spuse cu glasul său piţigăiat. Când s-au trezit fără piatră şi-au dat seama că nu e ceva în regulă şi… Lăsă un pic adunarea să analizeze implicaţiile teoriei sale, apoi continuă: Poate că e un comitet de primire. Deocamdată n-am văzut nicio acţiune ostilă din partea lor.

Sanders răbufni:

– Văd că toţi plecaţi de la ideea că avem în faţă fiinţe inteligente, o civilizaţie! Poate că nu sunt decât forme inferioare de viaţă, legate biologic de această piatră. Se răsuci spre de Fon: Iar faptul că nu sunt violente acum nu ne oferă nicio garanţie pentru ceea ce vor face în viitor!

– Noroc că te avem pe tine, Sanders – îl zeflemisi Dovol – ca să pui răul înainte…

– Aşa şi este, Dovol! se răsti comandantul. Şi asta e spre binele nostru! Se apropie de şeful securităţii şi-l prinse de braţ: E domeniul tău, Sanders! Cum spui tu, aşa vom face.

Era clar că omul gândise din timp răspunsul, deoarece prezentă soluţia fără să şovăie:

– Ar fi bine să le arătăm forţa de care dispunem, astfel încât să se teamă de noi. Dacă sunt animale, se vor speria; dacă sunt fiinţe inteligente, vor înţelege pe ce nivel ne situăm şi-şi vor calcula cu atenţie modul de abordare. În ambele cazuri, le vom determina să evite reacţiile pripite.

Arlotul aprobă ideea.

– Trebuie să fim atenţi. Dacă avem de-a face cu o civilizaţie, să nu periclităm realizarea contactului. Au existat cazuri în care un început defectuos n-a mai putut fi remediat niciodată!

Şeful securităţii îşi puse planul în aplicare. Încărcă tunul de plasmă, apoi lansă o bilă galben-verzuie către creasta unui munte aflat în apropiere. Când aceasta din urmă se dezintegră, printre luminiţe se produse un tremur violent.

Cinci minute mai târziu dispăruseră toate. Doar modulul-bază rămase să domine platoul golaş.

– Erau animale, oftă comandantul. S-au retras în galeriile lor subpământene…

Parcă şi el sperase în străfundul sufletului că era vorba de creaturi inteligente.

– Păcat, zise de Fon.

Dovol privea absent întinderea pustie.

*

Sanders îşi încheiase rondul şi se apropia de modul.

– Am cercetat tot perimetrul. Am plasat detectori în punctele cheie şi am creat o reţea de alarmă.

Odată cu apariţia søregaarzilor, se optase pentru un circuit deschis între toţi membrii echipajului. Problemele private trebuiau să-şi aştepte rezolvarea în interiorul strâmt al modulului-bază.

Respiraţia celor trei plămâni ai comandantului se auzea ca suflul şuierat al unor foale.

– De Fon? ceru el detalii.

– Gu’h-sss şi cu mine am terminat de analizat probele din program. Revenim la bază în cel mai scurt timp.

Se auzi mormăitul de aprobare al orscordului.

– E bine, încuviinţă arlotul. În curând va răsări soarele galben-verzui. Nu ştiu de ce, dar perioada asta îmi place cel mai puţin. Mereu mi se pare că pluteşte pericolul în aer… Sanders, ne întâlnim la răscrucea de lângă valea abruptă!

– Am înţeles!

În perioada următoare, difuzoarele modulului nu mai transmiseră nimic în afara respiraţiilor celor patru. Nici brissul şi nici masculul fraake nu erau prea atenţi la ce se petrecea cu camarazii lor. Dovol dădea târcoale pietrei aflate în câmpul de forţă, oprindu-se pentru a o studia din diferite unghiuri. Când auzi menţiunea legată de intersecţia de lângă valea abruptă, deveni brusc atent. Miji ochii, apoi începu să zâmbească.

– Asta e!

Îl prinse de braţe pe Tr ew-E şi încercă să-l implice într-un fel de dans, dar brissul păros se opuse.

– Am avut dreptate cu harta! exultă masculul fraake. Iar asta înseamnă că avem de-a face nu cu animale, ci cu o civlizaţie!

Brissul nu păru foarte impresionat.

– Mai bine te-ai uita la ce am descoperit eu, spuse cu glas tărăgănat.

Dovol îşi mai plimbă câteva clipe cilii pe deasupra câmpului de forţă, urmărind curburile pietrei. Abia apoi se aplecă peste umărul păros pentru a privi ecranul. Cele patru mâini ale lui Tr ew-E se mişcau cu iuţeală peste claviatură, modificând imaginile. Pe monitor se derulă imaginea plasmei care lovea creasta, descompusă pe fragmente şi completată de computer cu informaţiile care lipseau. Luminiţele multicolore de pe platou pulsară la unison, apoi…

Masculul fraake tresări, brusc interesat de problemă.

– Dar… nu s-au ascuns în pământ…

Coada cu vârful lat a brissului păros lovi de două ori podeaua.

– Aşa e. Am verificat de câteva ori şi am introdus factori corectori pentru a fi sigur că nu greşesc. E clar – gazdele noastre s-au volatilizat pur şi simplu.

– Crezi că e posibil să le fi ucis?

Brissul ridică din toţi cei patru umeri.

(va urma)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *