Galaxia 42 – nr. 8/2020 – povestiri

Opiniile exprimate aici n-au niciun fel de legătură cu teoria sau critica literară. Sunt doar criteriile și gusturile mele în materie de apreciere a literaturii. Blogul meu, timpul meu, opiniile mele. 🙂 Dacă vă interesează, luați de citiți. Dacă vreți chestii savante, atunci vă sfătuiesc să căutați în altă parte. 😉

Am citit opt povestiri din numărul 8/2020 al revistei Galaxia 42 – cinci scrise de autori români, trei de autori străini. Dintre ele, patru texte mi-au plăcut, trei mi s-au părut acceptabile, iar unul nu mi-a plăcut.

Boris VELIMIROVICI – Ultimul cântec al cocoșului din Morgana

Povestirea urmărește viața ultimului supraviețuitor al unui sat transilvănean. Mi s-a părut mai reușit decât alt text al aceluiași autor, Cursa, dar încă dă senzația de începător. Apar unele erori de logică, timpurile nu sunt stăpânite, iar potențialul ideii introduse cu personajele ce apar către final mi se pare că nu e exploatat, ci se preferă o miză mică.

Liliana NEGOI – Anah

Am abandonat povestirea înainte să ajung la jumătatea ei, deoarece n-am reușit să-mi dau seama despre ce e vorba în ea.

Cătălin PREOTEASA – K 1 (serializată în numerele 6, 7 și 8)

O aventură pe tema scenariului clasic „călătorul spațial ce ajunge pe o planetă cu o populație primitivă”. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. După stil și clișee îmi pare un autor aflat la primele sale texte.

GU Shi – Himera

(traducere Alexandru LAMBA)

Ingineria genetică este în fața unei realizări epocale: creșterea organelor umane în corpul unor animale. Dar oare este asta o metodă prin care se poate asigura necesarul de organe pentru persoanele cu diferite afecțiuni, sau există în spate un alt plan? Mi-a plăcut foarte mult atât ca idee, cât și ca personaje, desfășurare a acțiunii și „decupaj” al intrigii.

Frank ROGER – Raymond și păianjenii

(traducere Miloș DUMBRACI)

O povestire umoristică despre stabilirea unui mod de comunicare între oameni și păianjeni, sau cum să te faci că scrii SF când tu nu scrii SF. Dacă era textul unui începător, l-aș fi marcat cu verde, că m-a amuzat ideea. Dar pentru un autor căruia „i-au fost publicate peste 900 de povestiri și nuvelete, în peste 40 de limbi” mi se pare mult prea facil și lacunar să exploatezi astfel o idee cu potențial.

Sharyn McCRUMB – Molia și Crotalul

(traducere Miloș DUMBRACI)

Un șaman are parte de vizita unei ființe mitologice, de la care află o posibilă explicație despre cum s-a derulat istoria omenirii de pe acele meleaguri. Exact opusul textului anterior. Autoarea știe cât să întindă coarda pentru ca partea umoristică să nu devină penibilă și cum să însăileze elementele astfel încât recuzita SF&F să se potrivească într-un tot unitar. Mi-a plăcut chiar mult.

Liviu SURUGIU – Ephemeropterus Intergalacticus și-a îndeplinit misiunea

Încă un exemplu despre cum se poate scrie „SF neserios” și să-ți iasă. Mai ales dacă vorbim despre o pastilă care îmbină elemente calde, tandre, ce stârnesc un zâmbet duios, cu o idee trăsnită, care provoacă hohote de râs.

Aurelia CHIRCU – Ultima cafea

Nu știu cum aș putea prezenta povestirea astfel încât să nu dezvălui acțiunea. Mister, Ea pierdută în gânduri, apartamentul Lui, apoi… Mi-au venit în cap câteva idei despre cum s-ar fi putut termina textul, dar nu și cel ales de autoare. Scurt, concis, legat foarte frumos. Cel mai bun text al Aureliei Chircu din tot ce am citit până acum. Mi-a plăcut foarte mult.

4 comentarii

  1. din păcate Frank ROGER așa face: are o idee bună (sau 900, aparent) și nu o dezvoltă, ci o dă repede mai departe. Din păcate și pt el, că are potențial.

    • Bogdan Lucian Dragoş

      Mda… La un începător în ale scrisului, accept asta. La cineva care scrie de multă vreme, mi se pare că e exemplificarea chestiei ăleia cu „s-a născut talent și-a murit speranță”.

  2. Multumesc frumos!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *