La pas prin Universul Fronterei – episodul II: Søregaard

Søregaard e o planetă acoperită de structuri cristaline. Cum pe cerul ei se succed trei sori (unul galben, unul roșu și unul albastru), culorile se reflectă în moduri stranii pe suprafața ei.

Perioada roşie se caracterizează printr-o sporire a activităţii electromagnetice. Structurile cristaline ale planetei constituie amplificatoare perfecte pentru acest fenomen. Plimbarea efectuată pe platou în perioada roşie scoate la lumină doar o întindere pustie. Solul dur este întrerupt pe alocuri de stânci dezvoltate sub forma unor structuri cristaline aproape perfecte din punct de vedere geometric. Pare un peisaj de pe o planetă moartă. Doar vânturile care bat cu destulă putere indică prezenţa unei atmosfere. Periodic se scutură fulgi cristalini care, în lumina roşie filtrată de nori, dau impresia unor pietre preţioase căzute din cer. Temperatura este coborâtă, iar presiunea atmosferică extrem de scăzută. Este evident de ce această perioadă induce stări depresive…

Aparent, e doar un corp ceresc bun pentru exploatarea unor rezerve de litiu, beriliu sau galiu. Și totuși…

Perioada albastră aduce cu ea un fenomen interesant: o uşoară scădere a atracţiei gravitaţionale. Structurile cristaline par să sublimeze la nivelul superficial al suprafeţei. Asta duce la o degajare continuă a unor gaze – probabil greu de distins pentru organele vizuale obişnuite. Înălţarea acestora spre nori se face sub forma unor fuioare sau ale unor aglomerări, în funcţie de densitatea substanţei din care sunt alcătuite…

Totuși mai e ceva. Un roi de luminițe apar și dispar pe suprafață. Prima expediție, al cărei scop este să cartografieze planeta, încearcă să le deslușească misterul. Dacă e doar un fenomen natural, lucrurile sunt în ordine. Dar dacă se dovedește a fi o specie vie – și, mai mult, una inteligentă – atunci e nevoie să fie chemată o misiune de contact care să găsească o punte de comunicare.

Perioada galben-verzuie face planeta să semene cel mai mult cu o planetă locuibilă. Temperatura şi presiunea atmosferică cresc simţitor, iar luminozitatea este suficient de puternică pentru a permite dezvoltarea plantelor. Sub acţiunea combinată a celor doi sori, anumite structuri ramificate de pe suprafaţa cristalelor prind viaţă. Sunt licheni de tipul fungilor. Datorită temperaturii, umezelii şi a luminii propice ies din starea de conservare şi încep un proces accelerat de acumulare a substanţelor nutritive…

Acesta e cadrul în care se desfășoară acțiunea din Un bilet de plecare de pe Søregaard și Sub cei trei sori ai Søregaardului. Două expediții menite să cartografieze planeta, să înceapă exploatarea ei și să stabilească dacă există, într-adevăr, viață inteligentă…

Toate astea pe o planetă care și-a primit numele de la filozoful danez Søren Kierkegaard. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *