Iluzii

Mi se pare că o continuare stă mereu sub semnul unui risc major: acela de a fi o ciorbă reîncălzită, care nu mai aduce nimic nou, ci doar bate apa-n piuă folosind aceeași recuzită. Desigur, riscul scade când autorul își imaginează de la început o serie de X volume, dozându-și efortul pe toată durata ei. Totuși, chiar și așa, poate în timp să-și piardă suflul, iar calitatea să scadă constant.

În cazul Omului-fluture, Teo și cu mine am pornit de la început de la ideea unui roman de sine stătător. Abia pe la jumătatea procesului de creație a cărții ne-am dat seama că aveam material cu care să dezvoltăm universul respectiv. Dar trebuia să vedem unde ducem fiecare poveste în cele două cărți pe care ni le-am planificat.

Hackerul Lucas avea nevoie de o provocare de un alt nivel decât cel din primul volum. Așa a apărut Kwanza, un hacker invocat dintr-o altă realitate virtuală. Cuplul Dana-Oliver adusese o tensiune sexuală mocnită excelentă dinamicii Omului-fluture. Dacă relația lor continua în același ton, efectul risca să se piardă, sau, chiar mai rău, să devină enervantă. Prin urmare, am împins-o mai departe, în direcția unde părea natural să meargă… cu complicațiile de rigoare. Prin intermediul Antoniei, puteam explora mai mult lumea acelor paria, precum și Biserica Noului Început și al ei mesia, Omul-fluture. Cu Sandra, lucrurile au stat un pic mai greu. Ea își atinsese „scopul” la finalul primului volum, cazul ei fusese „rezolvat” acolo. N-am vrut s-o abandonăm, ci am considerat înțelept s-o mutăm oarecum într-un plan secund și s-o folosim ca punct în jurul căruia să se rotească elemente menite să rezolve intriga din Maya.

La final, am rămas cu iluzia că ne-a chiar ieșit ce am vrut. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *