Teodora Matei – „Afaceri de familie” (2020, ed. Tritonic)

Comisarul Anton Iordan și-a început anchetele în câteva povestiri. O parte dintre ele au fost adunate de Teodora Matei în ceea ce americanii numesc fix-up novel. Apărut în 2017, În mintea comisarului prezintă încercarea de recuperare a memoriei lui Anton Iordan prin intermediul studiului unor cazuri soluționate de el. O găselniță reușită a autoarei de a putea lega între ele, în același volum, mai multe texte.

Apărut un an mai târziu, romanul Lumânări vii urmărește ancheta menită să dezlege misterul unei femei găsite spânzurată, cu capul în jos, într-o boxă de la subsolul unui bloc. Tradusă în engleză ca Living Candles, cartea este prezentată ca fiind Volumul I din seria „Cazurile și necazurile comisarului Anton Iordan”.

Iată că în 2020 Teodora revine cu un nou roman: Afaceri de familie. La fel ca în cazul precedentului, începutul este unul menit să stârnească interesul cititorului, curiozitatea de a afla ce se ascunde în spatele poveștii. Un bărbat în vârstă este adus la spital. Incapabil să comunice cu cei din jur în afară de a clipi în semn de „da” sau „nu”, omul atrage atenția poliției prin faptul că are două seturi de acte, ambele valabile.

Autoarea urmărește două două fire narative. Cel dintâi ne poartă prin amintirile bolnavului, fost om al Securității. scoțând astfel la lumină vremurile apuse ale comunismului, redate în culori foarte vii și dure. Pentru cei care nu știu cum a fost, ori pentru nostalgicii „vremurilor bune de altădată”, cartea de față este o bună ocazie de a studia partea întunecată a Epocii de Aur, cea care se revărsa asupra oricui avea tupeul să se uite și la altceva decât la „norișorii roz” prezentați oficial, ori a unora suficient de ghinioniști încât să facă parte din anturajul „rebelilor”. Teodora are un talent aparte în reda atmosfera unor vremuri și o folosește din plin în cazul de față. Evident, zugrăvește și alte fațete ale perioade ante-decembriste, viața de zi cu zi, ori perioada Cenaclului Flacăra, cu tragicul accident de la unul dintre evenimentele sale.

Al doilea fir narativ pune accentul pe ancheta condusă de Anton Iordan și ajutorul său, inspectorul principal Sorin Matache, în încercarea lor de a dezlega misterul din spatele celor două seturi de acte. Sunt interogate cele două familii, într-un mod cât mai discret posibil, încercându-se evitarea unei confruntări în cazul în care ar afla una de existența celeilalte. Se studiază imaginile luate de o cameră de supraveghere în care apare evenimentul ce a dus la internarea bătrânului – aparent, un atac al unui adolescent.

Viața personală a comisarului „ușor infidel” e din nou delicioasă, cu oscilațiile între familia disfuncțională și amantă. Mi-a plăcut atât faptul că Sorin Matache a căpătat un rol consistent, cât și întreg episodul său cu Bert Englezul. Cred că genul acesta de acțiune reprezintă un add-on la calitatea textelor polițiste ale Teodorei Matei.

Romanul e plin de culoare, de savoare. Autoarea știe să creeze atmosferă, să spună povești. Regretul meu în ceea ce privește cartea de față este miza. Din acest punct de vedere, romanul m-a dus cu gândul la Stăpânul castelului (2016), în sensul că miza textului este în aceeași zonă. Dar, dacă acolo mi s-a părut suficient până unde au mers lucrurile, în ceea ce privește Afaceri de familie mi-aș fi dorit o miză mai mare. Pentru mine, asta ar fi plasat un roman polițist bun în categoria „foarte bun”.

Dincolo de preferințele mele, urmărind evoluția în timp a poveștilor ce-l au în prim plan pe comisarul Anton Iordan, pot spune că ele devin tot mai solide, mai bune, mai complexe. Personajul ce-i este mereu alături, Sorin Matache, a început și el în ultima vreme să capete pasaje tot mai consistente. Deja există povestiri unde el are rolul principal, iar în romanul de față, așa cum am spus, conduce un fir al acțiunii pe care l-am găsit foarte bun.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *