Deşi pentru unii poate părea că genul ştiinţifico-fantastic priveşte doar spre viitor, lucrurile nu stau tocmai aşa. Nici trecutul n-a fost neglijat, fie el apropiat sau pierdut în negura vremurilor. Prin urmare, SF-ul a pornit să navigheze pe oceanul timpului, de la un ţărm la celălalt.
Dar nu s-a oprit aici. Acolo unde i s-a părut că realitatea nu-i oferă suficient spaţiu de acţiune a inventat istorii alternative, desfăşurate în paralel cu ceea ce cunoaştem. Aşadar, nu s-a mulţumit să exploreze un singur curs al timpului, ci s-a aventurat pe mai multe oceane, navigând spre ţărmuri aflate, practic, la depărtări infinite. O parte dintre întâmplările care au avut loc pe ele le-am adunat în paginile acestui volum.
În Timpul curge spre Mandalay vă invit să străbateţi cursul fluviului birmanez Ayeyarwady alături de un faimos autor de literatură SF aflat în căutarea inspiraţiei afectate de un blocaj scriitoricesc.
Cui îi trebuie o Moarte? vorbeşte despre un viitor în care omenirea nu mai există decât sub forma biţilor de informaţie, într-o matrice virtuală. Povestirea a câştigat în 2013 un concurs organizat de revista Ficţiuni.ro şi mi-a adus drept premiu un weekend petrecut la Pensiunea REM’s din Râşnov.
Vânturile blânde ale verii are în spate o întreagă poveste. Undeva, în jurul anului 2004, scriitorul Robert David mi-a încredinţat ideea unei povestiri pe care spunea că nu dorea (la acel moment) s-o mai scrie. Ideea a rămas blocată multă vreme, deoarece abordarea iniţială a lui Robert era în cheie horror, cu care nu prea am afinităţi. A fost nevoie să treacă aproape un deceniu până m-am decis să renunţ la această constrângere şi s-o scriu aşa cum ar fi apropiată sufletului meu. În ţesătura nuvelei am însăilat şi versiunile revizuite a două povestiri mai vechi – Nyprus (apărută în volumul meu de debut, Trilogie, 2004) şi Lacrimi de stea (apărută în volumul Zeul Kvun, 2004). Nu pot să vorbesc despre ea fără să-i mulţumesc soţiei mele, Sorina, cea care a avut răbdarea să-mi semnaleze minusurile (în special cele legate de personaje) şi să mă ajute s-o aduc la un nivel mult mai bun.
Schiţa Hex a ocupat locul al doilea la concursul „Competiţii sportive non-G”, organizat în 2014 de cenaclul Wolf’s Pack în cadrul programului DUNA Experiment.
Moartea unei prinţese înaripate este o povestire din Universul Frontierei, a cărei acţiune se petrece în sânul civilizaţiei jonnere.
Cireşe amare a fost scrisă pentru concursul literar „Copiii salvează lumea” organizat în cadrul Festivalului Science & Fiction de la Râşnov, care a avut loc în vara anului 2014.
Textul care încheie volumul, Lumea prin ţeava puştii, a apărut pentru prima dată în 2004, în volumul Trilogie. Pe atunci avea doar trei pagini şi jumătate şi mi-a atras observaţia unui critic cum că avea potenţial, cu condiţia să fie dezvoltat. A trecut aproape un deceniu până m-am încumetat să mă aplec asupra lui, pentru a face ceea ce mi se sugerase. Practic, povestirea iniţială reprezintă primul episod al nuvelei actuale.
Acestea sunt insulele pe care vă invit să poposiţi. Nu pot decât să sper că ele vă vor plăcea suficient de mult încât să doriţi să navigaţi mai departe pe oceanele timpului alături de mine.