Monty Python and the Holy Grail

Atenție! În acest articol voi vorbi în detaliu despre filmul Monty Python and the Holy Grail. Dacă nu l-ați văzut și nu vreți să vă stric surpriza, nu citiți mai departe. 🙂

Strange women lying in ponds distributing swords is no basis for a system of government…

Monty Python înseamnă absurd, înseamnă că orice e considerat tabu, serios, orice normă socială luată de bună vor fi satirizate fără menajamente. Nu dintr-o dorință de a ofensa, ci pentru a te face să reflectezi dacă treci lucrurile prin filtrul propriu, ori doar mergi cu turma, fiindcă așa ți se spune. Dorința trupei de a nu respecta convențiile merge până acolo încât chiar și scheciurile le fac fără un punct culminant – te duc într-o direcție, îți creează o așteptare, apoi cotesc brusc și pornesc în altă direcție, „ratând” intenționat deznodământul. Nu vor să ofere citatul moralizator de final, tocmai pentru a te obliga să fii atent la morala din tot ceea ce a fost înainte.

Paradoxal, cel mai mare succes l-au înregistrat tocmai cu un film care a respectat formula clasică a punctului culminant și a deznodământului: Monty Python’s Life of Brian. Dar cum să nu fie istoria ironică tocmai cu maeștrii ironiei? 😉

Monty Python and the Holy Grail este primul film de lung metraj al trupei. Are o linie călăuzitoare (căutarea Sfântului Potir de către regele Arthur din Camelot și Cavalerii Mesei Rotunde), dar e format, mai curând, din scheciuri individuale, fiecare cu propriul substrat, propria poantă.

Must be a King.

Why?

He doesn’t have shit all over him.

Prin urmare, filmul nu trebuie urmărit în ideea unei imagini de ansamblu, a unei realizări complete, ci prin prisma fiecărei scene în parte. Și ce scene conține! Duelul cu Cavalerul Negru, care, după ce a rămas fără mâini și picioare, consideră că e „rezultat egal”; asediul castelului ocupat de francezii dornici să batjocorească britanicii; Monstrul din Caerbannog care se dovedește a fi un iepure… însetat de sânge, ce poate fi răpus doar de Grenada Antiohiei; balada curajosului Sir Robin (parcă vedem politicienii din ziua de azi, plini de aere când totul e în regulă și fugind ca potârnichile la primul pericol; Cavalerii care spun „Ni!” (ok, acolo e nevoie de un background serios în umorul Monty Python); procesul vrăjitoarei (parcă te uiți la un filmuleț de-al anti-vacciniștilor, adepților Pământului plat și celor ce demonstrează că n-am fost pe Lună – toate la un loc! delicios!). Iar lista e lungă, lungă… Până și Ciuma Neagră e subiect de umor.

Iar finalul… Parcă-l așteptam pe Colonel să apară și să strige „Stop that! Silly!”

Un film reprezentativ pentru umorul celor de la Monty Python, film a cărui realizare a fost finanțată, printre alții, de Genesis, Led Zeppelin, Pink Floyd și Elton John. Fondurile au fost totuși insuficiente ca să închirieze cai pentru Cavalerii Mesei Rotunde, așa încât s-a folosit superba găselniță cu lovirea a două jumătăți de nuci de cocos pentru a sugera zgomotul copitelor, introdusă de Michael Palin într-un scheci anterior al trupei. Dorința de a filma în castelele din Scoția s-a lovit de indignarea unora care au considerat că patrimoniul istoric nu poate fi întinat de comedie (sună cunoscut?). Singurul castel unde li s-a permis să filmeze a fost Doune – devenit ulterior atracție turistică pentru fanii Monty Python din întreaga lume.

Un ultim amănunt: filmul a fost regizat de doi dintre membrii formației, Terry Jones și Terry Gilliam, care, la momentul acela, n-aveau deloc experiență regizorală.

Dacă vă place Monty Python, e un film ce nu trebuie ratat. Dacă nu i-ați văzut până acum, poate fi o bună ocazie ca să vă familiarizați cu stilul lor. 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *