Fantezii cu rochii înflorate

Când am început să mă gândesc la romanul care avea să devină Fata cu rochii înflorate, aveam câteva idei în minte. Una era despre un bărbat de peste cincizeci de ani, grav bolnav, care descoperă în ultima perioadă iubirea vieții – nu neapărat că persoana cealaltă e Aleasa, ci că el a ajuns într-un punct în care e capabil să vadă lucrurile altfel, să se deschidă.  O alta era ca acțiunea să aibă loc în Germania. A treia avea legătură cu o anchetă polițistă care se dovedește a fi bazată pe o problemă ușor absurdă, ușor amuzantă. Ideea o rumegam de câțiva ani, dar nu găsisem modul de a o transpune într-o povestire de sine stătătoare – așa că am socotit că s-ar potrivi ca acțiune secundară aici. Probabil că, după ce am scris Femeia din portbagaj, aș fi avut experiența necesară ca să duc la bun sfârșit o povestire cu ideea aceea. Dar… asta face parte din categoria „cum ar fi fost dacă?”

Mai doream să-mi măsor forțele cu un experiment pe care-l mai încercasem în trecut, dar eșuasem: personajul central al poveștii să nu fie tratat direct, ci să se contureze din interacțiunile cu ceilalți. De data aceasta mi-a reușit.

Simțeam că-mi lipsea ceva. Nu era un element important pentru acțiunea cărții în sine, dar constituia o piesă fundamentală în structura din spatele narațiunii propriu-zise. Într-o seară, în timp ce soția mea se uita la un film, am prins câteva cadre care mi-au dat cheia de care aveam nevoie. De acolo, a fost ușor să construiesc și să leg toate ideile inițiale. Și pe cele care mi-au venit ulterior.

La final, răspunsul la întrebarea: de tocmai rochii înflorate? E destul de simplu. Folosirea oricărei culori la rochie ar fi dus la comparații cu Lady in BlackLady in Red și altele similare. Prin urmare, am ales să fie ceva înflorat. Ulterior, când am găsit cheia, mi-am dat seama cât de bine se potriveau rochiile înflorate. 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *