Fata cu rochii înflorate

(fragment de roman)

În casă era linişte. O atmsoferă pe care nu-şi amintea s-o mai fi întâlnit de multă vreme.
Helga se aşezase la măsuţa din holul de la intrare, cu o sticlă de whisky şi un pahar în faţă. Lăsase deschisă uşa de la sufragerie, spionând ce se întâmpla la parter. Era târziu, aproape miez de noapte. O oră la care Martin-cel-sănătos se afla în plin proces creator. Martin-cel-bolnav se culca mai devreme. După ce-şi dusese pacientul la culcare, Anna intrase în baie.
Era întuneric. Doar pata de lumină venită prin geamul uşii de la baie şi zgomotul apei de la duş tulburau cadrul cu pricina. O atmosferă de familie normală.
De când n-am mai trăit asta? se întrebă Helga. În ultimii ani, serile însemnau momentele în care se-ntâlneau, iar asta ducea inevitabil la certuri, şicane. Chiar și atunci când nimeni nu vorbea, exista un aer rău-prevestitor. Tensiunea plutea în clădire, ascunzându-se în unghere, aşteptând orice scânteie pentru a răbufni.
Şi toate astea se schimbaseră de când venise Anna. Helga îl surprinsese pe Martin râzând, îl văzuse pictând din nou şi cerându-i ei – ei, o diletantă! – părerea. Auzise frânturi de conversaţie în care-i povestea viaţa lui, a lor.
Oare îi spusese şi despre Rainer? Mai mult ca sigur; n-ar fi lăsat deoparte ocazia să se victimizeze. Mai ales că Anna îi oprea rapid tendinţele de autocompătimire pe motiv de boală. La uite-ce-mi-a-făcut-soţia-cea-rea n-avea ce comenta, trebuia să-l lase să se desfăşoare. Poate chiar să-l creadă, cătâ vreme aflase doar versiunea lui.
Versiunea pe care o accepta toată lumea, avu femeia un moment de sinceritate. Toţi o acuzau, toţi considerau că ea era monstrul, iar Martin victima. Rainer reprezenta dovada vie a trădării – deşi, paradoxal, nu se mai afla alături de ea acum. Poate că asta făcea totul atât de greu de suportat. Deşi, după cum punea el problema, nu pleacase. Doar „o aştepta” – Ce dracu’ o fi însemnând şi aia…
Nu era zi în care să nu se întrebe „de ce?” şi, negăsind răspuns, să nu-şi înece amarul într-un pahar de alcool. Timp în care-şi făcea curaj să-l sune pentru a-i cere s-o primească înapoi, apoi şi-l pierdea chiar în clipa când să apese pe butonul de apelare. Şi scenariul se repeta.
De ce o lăsase tocmai atunci, el, ce-o înţelesese şi o susţinuse în toată acea perioadă neagră? Ce se schimbase faţă de situația de până atunci? Ce însemna acel „te voi aştepta”? Era peste puterea ei de înţelegere.
Helga deveni atentă. Apa duşului se oprise – abia atunci, ori cu câtăva vreme în urmă? Becul din baie încă mai era aprins şi, peste puţin timp, se deschise uşa. În pragul ei apăru Anna, o siluetă întunecată profilată pe fundalul luminos. Fix în clipa aceea, femeia acţionă întrerupătorul veiozei de lângă ea. O bucură într-un mod pervers tresărirea fetei.
– Te-am speriat?
– Puţin.
– N-am vrut. Nu ştiam că eşti în baie şi, când te-am văzut că apari, m-am gândit că te vei speria dacă auzi zgomote de aici, din întuneric. Aşa că de-aia… Dar se pare că am gândit totul pe dos.
Se juca într-un mod pervers, dar fata nu știa asta.
– E ok.
– Martin s-a culcat?
– Da.
– Bun, e bine să se odihnească.
Trase scaunul de lângă ea.
– Hai aici!
Anna se apropie, reticentă. Până şi halatul de baie avea modele florale. Helga nu-i înţelegea obsesia cu pricina şi, în halul în care era în momentul acela, chiar o irita. O privi aşezându-se, apoi se oferi să-i toarne whisky.
– Mulţumesc, nu beau! se scuză fata.
– Sigur că nu bei, comentă ironic femeia, ridicând o sprânceană. Şi nu eşti bătrână. Şi eşti o persoană puternică, nu una care se dă la o parte. Iar domnului se pare că-i place să aibă pe cineva care-i ţine piept.
– Nu înţeleg…
Helga ignoră spusele Annei.
– Ştii că te urăsc?
Lăsă vorbele acelea să îmbibe aerul, încercând să citească efectul lor pe chipul fetei. Nu reuși. Părea o mască.
– Stai liniștită, nu e ura aia aș-vrea-să-te-văd-moartă! E doar genul ăla de ură simplă, plină de invidie.
Goli paharul și-și turnă o nouă porție.
– Vrei să știi de ce simt asta față de tine?
– Da, veni răspunsul sec.
– Te urăsc pentru fericirea pe care o văd la Martin. N-a mai fost așa de nu mai știu când. Te urăsc pentru că te ascultă, în timp ce pe mine mă umilea întotdeauna. Te urăsc pentru că ești tânără și ai toată viața înainte, nu stai să privești în urmă și să plângi că ți-ai ratat-o.
Preț de o clipă, ochii căprui oglindiră urmele unei suferințe adânc săpate în suflet. Helga știa că fusese rea cu vorbele acelea. Fata le spusese că nu mai avea pe nimeni în Polonia, prin urmare trecuse prin experiențe dureroase. Dar mai ai o viață întreagă înainte, poți s-o iei de la-nceput! îi venea să-i urle în față.
– Știi pentru ce te mai urăsc? Pentru că ai reușit să aduci pacea în casă! Ai idee cât m-am chinuit eu să fac asta? Iar acum ai apărut tu și paf! minunea. Ești sigură că nu vrei? întrebă din nou femeia, arătând spre sticla pe jumătate goală.
Anna clătină vehement din cap. Dacă-i displăcea momentul – Și, fir-ar să fie, ar trebui să te deranjeze, nu? – nimic din postura sau mimica ei n-o arăta. Era făcută dintr-un material dur.
Helga goli cu nesaț paharul, apoi își mai turnă unul. Mâinile începuseră deja să-i tremure vizibil, iar ochii îi erau injectați.
– Te urăsc pentru că nu știi germană și mă obligi să vorbesc în altă limbă…
– Merg la curs.
– Înveți germana? Bravo ție! Dar asta o să mă facă să te urăsc și mai mult!
Femeii i se împletici limba în gură spre finalul frazei.
– De ce?
– Pentru că atunci tu vei ști și limba mea, în timp ce eu n-am nicio șansă s-o învăț pe a ta.
– Atunci înseamnă că mă vei urî indiferent ce fac.
– Exact! Vezi, este și ceva ce-mi place la tine: spui lucrurilor pe nume. Iar asta mă face să te urăsc mai mult, pentru că eu n-am avut niciodată curajul să fac asta. Sau am făcut-o fără să cred că pot schimba ceva. Un cerc vicios. Dar…
Trânti paharul pe tăblia mesei și făcu un semn ambiguu cu mâna, ca și cum ar fi vrut să pună capăt unui lucru.
– Ai idee care e motivul suprem, dar suprem pentru care te urăsc?
– Nu.
– M-ai făcut să înțeleg ce-a simțit Martin în toți anii ăștia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *