Căutând vraci pe nori interiori, ce-o mai fi și aia…

Mi-am propus de mai multe ori să scriu romane SF de complexitatea și întinderea celor de pe piața anglo-saxonă. Bine, eu aș vrea să fie și de calitatea lor și, în mania grandorii de care sufăr, chiar cred că aș scrie așa. 🙂 Probabil că va veni și ziua când voi da curs acestei provocări.

Ei bine, Vraciul de pe norul interior a vrut să fie unul dintre firele narative ale unui asemenea roman. Știți, chestii de-alea cum scrie Peter F. Hamilton cu ț-șpe intrigi principale și secundare care se-mpletesc în modul ăla deosebit specific lui.

Celelalte fire narative s-au transformat, în timp, devenind:

  • romanul Ultimul flux
  • nuvela Când penele roșii vor plânge
  • o intrigă secundară din versiunea extinsă și revizuită a Frontierei (acțiunea speciei numită phik)
  • una dintre ideile de la care a pornit povestirea Lună albă, lună stacojie, scrisă împreună cu Teodora Matei
  • o continuare a acțiunii romanului Frontiera
  • o poveste de pe planeta Argger, la multă vreme după evenimentele relatate în povestirea Cu drag, pentru Rugh
  • o poveste cu accente fantasy, desfășurată într-un univers paralel care urma să se intre în contact cu al nostru

Până la urmă, am decis să le separ. Eram conștient că șansele ca vreo editură să accepte să publice un volum așa de gros erau minuscule, mai ales că nu mai scosesem nicio carte de vreo șase ani. Chiar și așa, extrăgând și dezvoltând doar Vraciul de pe norul interior (numit, la început, Vraciul de pe spirala exterioară), am contactat multe edituri fără succes, până ajunsesem să mă conving că singura soluție ar fi s-o public în regie proprie (tipărit sau doar în format electronic). De ce? Păi…

Din zecile de edituri cărora le-am trimis e-mail, doar două mi-au răspuns. Restul n-au dat nici măcar un mesaj cu „nu ne interesează”, „n-avem timp acum”, ori vreun text standard, trimis automat. Iar dintre cele două, doar una a citit manuscrisul și mi-a propus să mi-l publice contra cost, deoarece considera că n-are potențial, dar dacă eu eram dispus să bag bani… Cealaltă m-a întrebat doar câte pagini are și mi-a trimis oferta financiară, fără să fie interesată să citească în prealabil textul.

Din fericire, am mai așteptat o vreme, am mai căutat alte strategii de (re)lansare a carierei scriitoricești și, până la urmă, cei doi sori au răsărit pe Lume și am (re)pornit într-o călătorie fascinantă prin universul cunoscut (SF) și necunoscut (crimeromance). 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *