And Now for Something Completely Different

Atenție! În acest articol voi vorbi în detaliu despre filmul And Now for Something Completely Different. Dacă nu l-ați văzut și nu vreți să vă stric surpriza, nu citiți mai departe. 🙂

Cu nu foarte mulți ani în urmă, dacă aș fi văzut vreo scenetă a celor de la Monty Python aș fi catalogat-o drept stupidă, iar dacă aș fi vizionat animația ce lega între ele diversele scheciuri aș fi spus că e oribilă.

Periodic, am mai dat peste ele ici-colo, m-am mai uitat un pic la o fază, un pic la alta… Și, la un moment dat, ceva a făcut „clic”. Nu pot spune exact care a fost momentul cu pricina, ce a declanșat procesul. Pur și simplu, m-am „calibrat”, ca să zic așa, la genul lor de umor. Și, treptat, scenetă după scenetă ce mi se păruseră insipide și absurde, au început să-și dezvăluie către mine sensuri superbe, de care am ajuns să nu mă mai satur, cu cât le consum mai mult. Atunci am înțeles inclusiv modul cum animația aceea completa și îmbogățea materialul satiric.

Cum aș defini umorul celor de la Monty Python? I-aș spune un absurd ireverențios. S-au legat de orice, de la tabu-uri sexuale la comerț, politică, societate și religie, fără să ierte pe nimeni și nimic, fără să îndulcească vreodată tonurile. Într-o lume cum e cea de acum, când orice spui, orice glumă, devine discriminare și ofensă, ceea ce au făcut ei acum șase decenii reprezintă o nestemată. Sincer, nu știu câtă vreme vor mai avea voie scenetele lor să circule libere, necenzurate. Sunt construite astfel încât expun absurditatea extremismului într-o direcție sau în alta. Din păcate, a înțelege ironia presupune o inteligență și o capacitate de aprofundare pe care cei prea-repede-ofensați n-o posedă.

După ce am urmărit o bună parte dintre scenetele lor (unele de multe ori, savurându-le de fiecare dată), am fost curios să văd și primul lor „film”. L-am pus între ghilimele, pentru că nu e un film propriu-zis. Unele scheciuri din primele două sezoane ale seriei Monty Python’s Flying Circus (difuzate între 1969 și 1970) au fost recreate (unele ușor modificate) și adunate laolaltă, cu o serie de interludii animate, pentru a crea un lung metraj menit să introducă trupa britanică publicului american.

And Now for Something Completely Different are în el unele dintre cele mai bune momente ale lui John Cleese, Graham Chapman (m. 1989), Eric Idle, Terry Jones (m. 2019) și Michael Palin, iar animația lui Terry Gilliam mi s-a părut că se potrivește de minute în decor. Periodic, Cleese apare în cadru și spune fraza din titlu – uneori în timp ce e învârtit deasupra unui foc ca un pui la rotisor, alteori mergând pe apă către un birou, ori făcând plajă în bikini alături de câteva domnișoare superbe.

Filmul mi-a plăcut într-o bună măsură, dar am resimțit faptul că lipsesc unele dintre scheciurile lor foarte reușite (Argument Clinic, The Cheese Shop, The Fish-Slapping DanceI Want a Hearing Aid, The Ministry of Silly Walks, The Philosophers’ Football Match, The Spanish Inquisition – ca să dau doar câteva exemple). E un fel de „Monty Python incomplet”, un „ce frumos e că, dar ce păcat că”. Evident că nu tot ce au produs ei merită să intre într-un Greatest Hits, dar mult prea multe nestemate au rămas pe dinafară.

Închei cu, poate, cel mai bun scheci absurd al lor, Dead Parrot (da-da, parcă se petrece în România!), combinat extrem de inspirat în film cu superba și amuzanta melodie The Lumberjack Song (cum naiba au intuit așa de bine pe vremea aia apariția hipsterilor actuali?):

(sursa: YouTube)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *