Paradoxal sau nu, lansarea romanului Femeia din portbagaj a adus cu sine îndelungate ore de condus. Primul drum, presărat cu numeroase rafale de ploaie (cel puțin până am trecut Carpații), m-a purtat către Galați. Acolo, alături de editorul Bogdan Hrib, am lansat romanul amintit anterior alături de Johana Gustawsson, care a participat la prezentarea traducerii românești a propriului roman, Block 46.
Hmmm… e puțin spus „a participat”. A fost o prezentare superbă și am ascultat fascinat tot ce avea, cum a relatat povestea din spatele poveștii. Atât de mult mi-a plăcut încât am luat cartea, deși eu nu sunt atras de cărți/filme care au legătură cu Al Doilea Război Mondial și lagărele de concentrare (în afară de comedii). Din păcate, prima mea vizită la Galați a fost foarte scurtă, așa că, în afară de câteva poze pe malul Dunării, n-am gustat prea mult din farmecul orașului.
A doua zi, dis de dimineață, am pornit spre Alba Iulia, împreună cu Johana și sora ei, Elsa. Să fi vrut să le impresionez și nu mi-ar fi ieșit așa de bine ca atunci când ne-au ieșit în cale, pe șosea, doi pui de urs! Acum, ca să fiu sincer, la mine extazul și teama erau cam juma-juma, că nu știam de unde poate sări mama urs. Și-atunci să te ții! 🙂
Dar n-a fost cu peripeții și-am ajuns la Alba Iulia, la Târgul de carte Alba Transilvana, unde Johana mi-a oferit o nouă lecție. Deși la coborârea din mașină se vedea pe chipul ei epuizarea, patruzeci de minute mai târziu, la lansare, a fost la fel de plină de viață și de povești ca-n ziua precedentă. A captivat auditoriul – unul extrem de cald, care m-a făcut să mă simt chiar ca acasă, într-un cadru drag, intim (notă către sine: fă-ți poze la lansări cu acei oameni pe care-i cunoști atât de bine, te susțin, te încurajează, vin la lansările tale!!!).
După o scurtă vizită prin cetate, la ceas de noapte, a urmat un somn scurt. În dimineața următoare am pornit spre București, unde, în cadrul festivalului „Misterele Bucureștiului”, urma să vorbim din nou despre cărțile noastre. În ceea ce privește momentul meu, am profitat de faptul că Jacky Schwartzmann – colegul în ale scrisului alături de care am comis Femeia din portbagaj – n-a putut veni în România, fiind prins cu alte angajamente. I-am avut alături pe editorul român Bogdan Hrib de la Tritonic, pe editorul francez Pierre-Jean Balzan de la La Fosse aux ours, pe traducătoarea în română Lucia Verona (cea care are și meritul de a fi demarat acest proiect) și pe pe traducătorul în franceză Jean-Louis Courriol. Așadar, când a venit rândul meu să vorbesc, am putut să mă dau în stambă. Și mi-a plăcut s-o fac, pentru că am văzut prieteni dragi care au venit acolo special pentru lansarea mea, unii de departe, alții mai de-aproape, unii surprinzându-mă cu prezența lor.
A fost un moment deosebit, pentru care le mulțumesc Luciei și lui Bogdan, dar și Muzeului Național al Literaturii Române, Institutului Francez, festivalului Quais du Polar și, evident, Sezonului Franța-România. Din păcate, alergând de colo-colo, n-am putut gusta decât câte puțin din fiecare târg sau festival la care am participat. Mi-aș dori, totuși, ca – pe viitor – „Misterele Bucureștiului” să se concentreze mult mai mult pe atragerea publicului cititor.
În definitiv, oricum am fi noi, autorii – mai mici, mai mari, mai cunoscuți, mai necunoscuți, mai aspiranți, mai consacrați, mai români, mai străini – ne sprijinim pe doi stâlpi mari: pasiunea de a spune povești și existența cititorilor acestor povești.
Ca notă de final, versiunea franțuzească a romanului la patru mâini, intitulată Le coffre, va fi disponibilă începând cu data de 22 august.
Mai vreau astfel de lansări, mi-a plăcut mult și sper sa se organizeze și anul viitor. Următoarea lansare, când?
Mă bucur că ți-a plăcut! Următoarea lansare probabil că va fi prin toamnă, dar deocamdată nu există date exacte. 😉