Trei povești

O moștenire. Un sat izolat din Munții Apuseni. O legendă…

Îl trezi cântatul cocoşilor. Se culcase îmbrăcat pe patul acoperit cu o pătură de o curăţenie îndoielnică, după ce se muncise să-şi găsească locul prin casă la lumina lanternei. Razele dimineţii intrate pe ochiul de geam murdar dezvăluiau o cameră sărăcăcioasă, cu piese de mobilier lucrate grosolan, suficiente cât să acopere strictul necesar: un pat, o masă, două scaune şi un dulap. Peste tencuiala de var atârnau pânze de păianjen.

O fată a scris o carte. Iar lumea a fost cuprinsă de haos…

Se știe prea bine că, după moarte, sufletele merg ori în Ceruri, ori se pogoară în dogoarea Iadului. Dar iată că acești cinci bărbați fără noroc în dragoste s-ar fi cuvenit a fi Îngeri, însă durerea ce le-mpovărase sufletul la moarte fusese atât de mare, încât îi trăgea mereu în jos și nu-i lăsa să se-nalțe. Și rămaseră agățați așa, nici carne, nici spirit, nici în Ceruri, dar nici în Iad. Li s-a zis Îngeri Decăzuți…

Lyon, Franța. O femeie e găsită într-un portbagaj. Moartă…

Un văr de-al meu, Gicu, locuise acolo pe vremea comunismului și, în desele vizite pe care i le făceam împreună cu ai mei, ne jucaserăm pe strada în formă de potcoavă. Uneori, ne amuzam trăgând cu praștia în grămada de oameni adunată la alimentara de pe colț, așteptând să-și ia rația de făină, ulei sau zahăr. O jumătate de kil ori de litru pentru fiecare persoană…

Trei povești, trei volume la care meșteresc în acest început de an.

Cea dintâi e gata. O veți regăsi la începutul lunii martie în volumul 3.6. E prima poveste scrisă împreună cu Teodora Matei, descântecul care a zămislit vraja ce ne-a adus, iată, după 5 ani de colaborare, la o listă ce cuprinde 4 romane, 1 antologie și 3 volume colective. Sunt cititori care o preferă pe Teo când scrie singură; alții care sunt mai atrași de stilul meu; sunt și unii îndrăgostiți de ceea ce realizăm laolaltă; și unii care ne plac în toate aspectele noastre. Literare, desigur. 🙂 Ei bine, în acest volum, predat deja la editură, ne veți regăsi în întregime: Teo, cu o povestire polițistă dură; eu, cu un SF distopic, ce lovește în tabuuri; împreună, cu o povestire ce se joacă la marginea unei lumi de groază. Nu e un roman. Sunt trei povestiri. Mai întunecate decât textele cu care v-am obișnuit până acum.

Puteți câștiga un exemplar din carte participând la concursul de aici.

A doua poveste se numește Cartea haosului II: Criptele timpului și lucrez de zor la ea. Vremea ei va veni în aprilie, așa că vom vorbi mai pe larg cu altă ocazie.

A treia are titlul provizoriu Bătrâna din portbagaj și e ceea ce vă pregătesc împreună cu Jacky Schwartzmann. Cum mai e până va fi gata și va apărea, o să mai avem prilejul să comentăm pe marginea ei.

Până atunci, de aici puteți comanda ultima mea carte.

Iar dacă vreți să ajutați niște copii cu dizabilități, o puteți face aici.

2 comentarii

  1. Foarte frumos, Lucian! Aștept cu nerăbdare toate cele trei volume.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *