Sâmbătă dimineața. O cafenea din Centrul Vechi al Bucureștiului. Pe una dintre mese, o cafea și o ciocolată caldă sunt martorele tăcute ale unei discuții. Chiar dacă ar fi rostite în română, lor nu le-ar spune nimic cuvintele „bătrâna din portbagaj”, „poliția franceză”, „poliția română”, „anchetă”… Doi autori discută despre un proiect la patru mâini în care s-au trezit implicați cam pe repede-înainte, dar care le place tot mai mult. De altfel, planurile pentru intriga romanului sunt extrem de entuziaste, ideile se revarsă precum o cascadă, una duce la alta, iar cei doi par a se înțelege de minune, deși s-au cunoscut abia cu o seară înainte.
Urmează o plimbare prin oraș, în timpul căreia cei doi încearcă să se cunoască. Periodic, discuția revine la volumul ce le-a fost încredințat. Emoțiile par să se mai estompeze. Scriitorii devin mai siguri pe ei, pe faptul că se vor achita de sarcină, pe întâlnirea cu publicul ce-i așteaptă la Muzeul Național al Literaturii Române ca să afle detalii despre proiect.
Sala este plină. Unul dintre autori, cel român, e emoționat. Îi cunoaște pe majoritatea celor prezenți. Unii îi sunt prieteni dragi, veniți acolo să-l susțină. Există și un grup de persoane necunoscute. Iar, undeva, într-o parte, se află cititori care vin ori de câte ori pot la evenimentele lui, îi cumpără cărțile, îl fac să se simtă special.
Directorul muzeului rostește cuvântul de deschidere, prezentând proiectele instituției pentru sezonul franco-român, dintre care trei sunt centrate pe genul crime. Apoi se scuză, deoarece mai are și alte evenimente unde trebuie să fie prezent.
Ia cuvântul Lucia Verona, unul dintre „motoarele” celor trei proiecte crime. Primul proiect îl reprezintă participarea unei delegații românești la Quais du Polar, festival desfășurat la finele lui martie la Lyon. Alături de ea, Bogdan Hrib, celălalt „motor”, rostește numele delegației României: Alexandru Arion (ed. Crime Scene Press), Bogdan Hrib (ed. Tritonic), Magdalena Mărculescu (ed. Trei), George Arion, Bogdan Teodorescu, Lucian-Dragoș Bogdan.
Al doilea proiect constă în organizarea, la începutul lunii iunie, a unui festival similar în România: Misterele Bucureștiului. Prezentări, lansări, târg de carte, teatru, invitați români și străini, precum și alte lucruri vor face deliciul celor ce vor participa la festival.
Al treilea proiect îl reprezintă volumul la patru mâini ce va fi publicat în România și în Franța. Cei doi autori încep să vorbească despre el, căutând să stârnească interesul celor prezenți. După valul de întrebări care a urmat, se pare că au reușit. Sau a fost amabil publicul, căutând să ridice mingea la fileu. Poate câte un pic din fiecare.
Atmosfera devine tot mai caldă, mai degajată. Se fac glume. Se mai dă din casă. Se vorbește despre autori străini de crime ce vor fi traduși anul acesta: Johana Gustawsson, Renato Bratkovič. Despre alte ieșiri: Salon du livre de la Paris, festivalul Alibi din Slovenia… Despre proiectul literar de pe meleaguri engleze, de la Newcastle Noir, ce le va avea în prim plan pe Anamaria Ionescu și Teodora Matei.
Va fi un an plin. Un an greu, obositor. Dar cu multe semne încurajatoare.
…
E aproape miezul nopții. Cei doi autori revin spre hotelul lor, după ce au petrecut seara în compania prietenilor de-o viață ai francezului, niște oameni deosebiți. Discuția continuă natural între ei, ca și cum n-ar fi făcut nicio pauză:
„Eu voi scrie acum capitolul în care…”
„Perfect! Iar în următorul eu voi continua cu…”
„Și ce-ai zice să încheiem așa:…?”
„Să știi că e o idee interesantă!”
(foto: Teodora Matei)
Hmmm. Ai reusit sa ma faci curioasa. Mult succes si inspiratie! Abia astept sa pun mana pe produsul final.
Și eu! 🙂 Mulțumesc mult pentru susținere, Carolina!