A trecut și Gaudeamus 2018…

Spre deosebire de anul trecut, când am stat tot timpul la standul editurii Tritonic, anul acesta am apucat să dau o tură prin târg, cât să-mi cumpăr ce doream. Adică Singurătatea singularității (ed. Herg Benet) de Alexandru Lamba, unul dintre autorii români de SF care-mi place teribil de mult cum scrie; Epoca inocenței (ed. Nemira) de Adrian Mihălțianu, o carte SF despre care am auzit suficient de multe lucruri de bine ca să mă convingă s-o testez; Lumini și umbre în bazinul carpatic. Românii, maghiarii și Transilvania (ed. Argonaut) de Cristian Sandache, a cărei reclamă am văzut-o întâmplător pe Facebook cu două zile înainte de târg și mi s-a părut că ar trata istoria locurilor echilibrat, nu naționalist, adică pe gustul meu; Călători români și călătoriile lor în secolul al XIX-lea (ed. Polirom), ediție îngrijită și prefațată de Mircea Anghelescu – e unchiul meu, cum să nu iau cartea?

Am ratat un singur volum despre care eram curios, Flamura neagră (ed. Vremea) de Miloș Dumbraci – m-am trezit prea târziu și nu se mai găsea la stand. Autorul m-a fascinat prin povestirile în care îmbină într-un mod plin de imaginație teme și idei aparent distonante. Știu că la textele de mare întindere nu era la fel de dibace într-o vreme, dar aș vrea să văd unde a ajuns acum.

Îmi cer scuze de la Alex, Miloș și Mike Haulică, la ale căror lansări n-am ajuns (la Mike eram și eu prezent în Antologia prozei românești science-fiction de la ed. Paralela 45), dar am fost direct implicat în multe dintre evenimentele de sâmbătă ale editurii Tritonic. În plus, am avut cititori veniți special pentru mine. Și așa mi-am dat seama că nu reușesc să petrec suficient timp cu unii dintre ei, care mi-s tare dragi.

Că tot am ajuns la capitolul ăsta, am trăit câteva povești frumoase la târg. Acum 3 ani, când am lansat primul meu roman de dragoste, nu-mi imaginam că voi ajunge să am alături un grup de cititori care să vină să mă susțină și să-mi cumpere cartea, ba încă să mai ia și pentru prieteni și rude, să-și dorească să se pozeze cu mine, să… Uf, nici nu mai știu ce să zic. Decât MULȚUMESC! Da, cu majuscule. Pentru toți cei care ați cumpărat Fata cu rochii înflorate, și, în mod special, grupului de la „Delicatese literare” (chiar dacă, din anumite motive, Carolina a fost personajul principal, să știți că vă apreciez enorm și pe voi, Mirela, Danina, Loredana! Dar să nu-i spuneți Carolinei, să nu se supere, ok? Și mă bucur că v-am cunoscut – cealaltă Mirela, Raluca și… of, sigur am uitat câteva nume… 🙁 ).

Și Gastro Noir-ul a avut succes! Sper să nu moară nimeni din cauza rețetei mele… Nu pentru că aș avea remușcări, dar n-aș vrea ca, pornind de la o rețetă inventată de mine (duh!) altcineva să scornească o nouă poveste criminală, cu un autor care-și ucide cititorii.

Un străin în Regatul Assert a avut parte de atenție și nici Cartea haosuluiPicătura chinezeascăSchițe de iubire ori Când penele roșii vor plânge n-au trecut neobservate. Cu alte cuvinte, aproape tot ce-am scos anul ăsta a avut doritori. Plus Parfumul Cracoviei de anul trecut și reeditarea Pânzei de păianjen. Uite-așa devine fericit un scriitor. 🙂

Am savurat și timpul petrecut alături de prietenii dragi din echipa Tritonic. Pentru că, într-adevăr, nu suntem doar un grup de autori, ci o echipă. M-am bucurat de noul val de autoare, care promite și al căror (cărui, că e „val”? Teo, ajută-mă, știi că nu mă descurc la astea!) naș neoficial am fost numit (oare o mai fi valabil obiceiul ăla cu nașul care-ncearcă fina?) și m-am amuzat teribil (și cu mult drag) de o gafă monumentală care, regizată să fi fost, n-ar fi ieșit așa bine.

Evident, am pus la cale o sumedenie de planuri pentru anul care vine. Când veți afla despre ele? Ca de obicei, în primele zile ale anului viitor. Nu de alta, dar înainte o să vă asasinez cu o retrospectivă în care-o să mă laud cu tot ce am făcut în 2018. 😉

9 comentarii

  1. Ce frumos ai scris. Eu mă bucur mult că te-am cunoscut, că mă pot bucura de minunatele tale povesti de viață. Îți doresc mult succes in anul care vine si abia aștept noul roman. Sunt mândră că știu că am și eu o parte mica, mica, mica din succesul Fetei cu rochii înflorate.

    • Bogdan Lucian Dragoş

      Şi eu mă bucur că v-am cunoscut – pe tine şi pe celelalte cititoare minunate de la „Delicatese literare”. Vă mulţumesc pentru susţinere – iar tu ai avut un rol important în a convinge cât mai multe cititoare să se aplece asupra scrierilor mele. 🙂

  2. Și eu mă bucur că v-am cunoscut,că am putut să fiu alături și să susțin „Fata cu rochii înflorate”!
    Îmi doresc foarte mult să ne revedem și anul viitor !

    • Bogdan Lucian Dragoş

      Cu mare drag! Fata cu rochii înflorate şi băiatul care a scris-o s-au simţit bine având alături asemenea susţinători. 😉 Cu siguranţă ne revedem la anul şi aştept opinii despre carte. 🙂

  3. Ma bucur ca v-am cunoscut! Mi-au plăcut cartile dumneavoastră și a fost o deosebita plăcere sa particip la aceasta lansare. Felicitări! Succes in continuare!

  4. Stai liniștit că-ți opresc eu un exemplar. Editura a subestimat câte exemplare o să vândă și într-adevăr sâmbătă la 6 nu mai aveau – nu am prins nici eu atunci, mă uitam cu invidie la propria carte din mâna altora 🙂
    Cu privire la dibăcie – am evoluat considerabil de la ”Necrogon”, zic eu, dar nu am ajuns încă la măiestrie. O să judeci tu când o citești 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *