Șapte cărți dragi – 7/7

Autobiografia lui Isaac Asimov

Au fost mai multe opere autobiografice ale lui Asimov, dar cea la care fac referire este I, Asimov – A Memoir, tradusă în românește de editura Teora. N-am fost un fan al lui Asimov și nu sunt nici în ziua de astăzi. Îmi place ce scrie – ideile sale, modul în care le transpune în texte – dar nu e genul de autor care să mă facă să tresalt.

I-am admirat, însă, prolificitatea. Când am avut ocazia să-i citesc autobiografia, încă eram în căutarea propriului drum, propriului mod de a aborda cariera scriitoricească. Unele lucruri îmi erau neclare, mi se părea că ar trebui să le tratez altfel, dar nu știam cum. Volumul a fost o adevărată revelație. Am învățat enorm din el. Printre lecțiile pe care le consider neprețuite se numără:

  • Renunțarea la alintul „ca să creezi ai nevoie de o anume dispoziție, scriu când îmi vine, când am inspirație”. Am început să-mi fac un program zilnic de scris – întâi de câteva minte, apoi tot mai lung. La început, mă holbam la foaia goală. Apoi am ajuns să scriu un rând, două. În timp, am intrat într-un ritm și acum scriu zilnic, fără efort. Ca în orice domeniu, exercițiul constant duce la performanță.
  • Disponibilitatea de a accepta provocări. A fi scriitor înseamnă a scrie, chiar dacă asta presupune ieșirea din zona de confort.
  • Orice îți poate oferi o idee de povestire. Nu trebuie să stai și să cauți Ideea. Uneori, dacă e nevoie, o poți confecționa de la zero, doar privind la ce se întâmplă în jur.
  • Lucratul după un program, cu termene de predare. Practic, transformarea scrisului într-o meserie.

Datorez multor lucruri faptul că am ajuns scriitorul care sunt azi. În mod cert, un merit însemnat îl are această carte și, de aceea, se regăsește în topul meu.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *