Autobiografia lui Isaac Asimov
Au fost mai multe opere autobiografice ale lui Asimov, dar cea la care fac referire este I, Asimov – A Memoir, tradusă în românește de editura Teora. N-am fost un fan al lui Asimov și nu sunt nici în ziua de astăzi. Îmi place ce scrie – ideile sale, modul în care le transpune în texte – dar nu e genul de autor care să mă facă să tresalt.
I-am admirat, însă, prolificitatea. Când am avut ocazia să-i citesc autobiografia, încă eram în căutarea propriului drum, propriului mod de a aborda cariera scriitoricească. Unele lucruri îmi erau neclare, mi se părea că ar trebui să le tratez altfel, dar nu știam cum. Volumul a fost o adevărată revelație. Am învățat enorm din el. Printre lecțiile pe care le consider neprețuite se numără:
- Renunțarea la alintul „ca să creezi ai nevoie de o anume dispoziție, scriu când îmi vine, când am inspirație”. Am început să-mi fac un program zilnic de scris – întâi de câteva minte, apoi tot mai lung. La început, mă holbam la foaia goală. Apoi am ajuns să scriu un rând, două. În timp, am intrat într-un ritm și acum scriu zilnic, fără efort. Ca în orice domeniu, exercițiul constant duce la performanță.
- Disponibilitatea de a accepta provocări. A fi scriitor înseamnă a scrie, chiar dacă asta presupune ieșirea din zona de confort.
- Orice îți poate oferi o idee de povestire. Nu trebuie să stai și să cauți Ideea. Uneori, dacă e nevoie, o poți confecționa de la zero, doar privind la ce se întâmplă în jur.
- Lucratul după un program, cu termene de predare. Practic, transformarea scrisului într-o meserie.
Datorez multor lucruri faptul că am ajuns scriitorul care sunt azi. În mod cert, un merit însemnat îl are această carte și, de aceea, se regăsește în topul meu.