Lumea Disc de Terry Pratchett
Da, știu, asta e o întreagă serie. Dar e lista mea, pe blogul meu, așa că fac regulile cum vreau. Da? Bine. 🙂
Pentru că am mai spus de vreo două ori povestea relației mele cu această serie, o s-o fac și a treia oară. Începe cam așa:
A fost odată ca niciodată, în seara unui Ajun de Crăciun, când în cadoul de sub brad am găsit trei cărți. Aveau coperte ciudate în conformitate cu gusturile mele – și nu în sensul bun. Se numeau Culoarea magiei, Lumină fantastică și Magie de ambe sexe, fiind primele cărți din seria Lumea Disc a unui anume Terry Pratchett, de care nu mai auzisem până atunci. M-am pus pe citit și… stupoare! Cărțile nu erau împărțite pe capitole, sunau ciudat, nu-mi era clar cui se adresau – unele pasaje părea pentru copii, altele era în mod cert pentru adulți. Am terminat-o pe prima, apoi pe a doua, pe a treia… Pe tot parcursul lecturii am avut impresia că nu mă chiar atrage, dar era acolo ceva care mă-ndemna să mai dau o pagină, apoi încă una. Era un fel de îmiplacenu-miplace.
Confuz rău de tot, am ajuns într-o librărie unde am văzut că apăruse în traducere și al patrulea volum al seriei, Mort. L-aș fi cumpărat și nu l-aș fi cumpărat. Dar am citit pe spate despre ce era vorba în carte – cum că Moartea dorea să ia o pauză, ca să trăiască și ea o viață obișnuită, așa încât pune pe altcineva în locul său. Am luat-o, am început s-o citesc și…
Bum! S-a produs declicul. Toate piesele s-au așezat la locul lor și am înțeles umorul lui Pratchett. De altfel, am constatat că, de multe ori, ăsta e modul meu de interacțiune cu umorul englezesc. Nu-l gust, dar ceva mă intrigă, mai sap, mai încerc și, brusc, mă „calibrez”. Din clipa aceea, nu mai există cale de întoarcere. Exact la fel am pățit cu Monthy Python, iar acum îi ador, de-a dreptul!
Tot așa am adorat cartea aceea. Și, dacă e să mă întrebe cineva (și-ar fi frumos s-o facă, atâta vreme cât e pe blogul meu), i-aș recomanda să înceapă seria cu Mort. Apoi să citească de la-nceput și cum o mai vrea el. Cărțile au același fundal – Lumea Disc, purtată pe spatele a patru elefanți ce stau pe carapaceaMărețului A Tuin, broasca țestoasă ce călătorește prin cosmos – fac referință la unele elemente comune, dar au acțiuni separate.
Ca să înțelegeți cât de mult am ajuns să iubesc umorul și imaginația lui Pratchett, vă voi mai spune o poveste. Fără „a fost odată”, că a fost de mai multe ori. Primele cinci volume au apărut în traducere la editura Noesis. Apoi… pauză. Am suferit și, periodic, am căutat pe net să văd dacă n-a preluat cineva seria. Când am văzut că a ieșit la RAO, am sărit în sus de fericire. Am luat tot, până când s-au oprit și ei. Ei, și aici vine partea interesantă! Eu sunt un cititor comod. Adică, deși cunosc rezonabil de bine engleza și franceza ca să pot citi un text în original, prefer să aștept tălmăcirea românească. Ei bine, hiatusurile din traducerea Lumii Disc m-au făcut să-mi pun pentru prima dat problema, chiar foarte serios, să încep să-mi comand cărțile în limba engleză și să le citesc așa. Simt că, fără ele, viața e pustiu, cum zice cântecul.