Toaletarea, sezonul 4

Am zis că, dacă tot am ținut evidența sezoanelor de toaletare a copacilor, ar fi frumos să zic ce s-a mai întâmplat. Pentru protagoniști, pentru voi… Nu de alta, dar am avut un prim sezon cu un conflict tragi-comic, un al doilea plin de acțiune și un al treilea mustind de suspans(ul așteptării să vină odată ăia care tare copacii, dar care n-au mai venit).

Ei bine, a existat și un al patrulea sezon. Unul impresionant.

Au venit, fraților, cu mic cu mare, ca la vreo opt sau nouă oameni. Ca să se lupte cu cei doi copaci. În fruntea lor – conducătorul oștirii, care va să zică – era o duduie suplă, cu vino-ncoa. Și pricepută, bag de seamă, deoarece ea spunea ce, de unde și cum se taie. I-am văzut în subordinea ei pe Omul-zen, pe Omul-cel-implicat – ce mai, ca în filmele de succes! În primul episod vezi antagonistul, în al doilea afli că deasupra lui mai e cineva, iar în al treilea ajungi la maestrul-păpușar.

Am urmărit desfășurarea aceea de forțe, confruntarea în fața cărora copacii n-au avut nicio șansă. După o luptă crâncenă de vreo câteva ore, oamenii au pus la punct corcodușul și au căzut la un acord amiabil cu nucul. Pentru niște extra-credite, au mai rezolvat și niște chestiuni de ajutorare a celor mai nevoiași. La final, locul strălucea ca-n palmă. Pentru că – ce-i al lor e al lor – au adunat toată mizeria făcută, de la crengi la talaș și frunze moarte.

A fost un happy end. M-am convins că se poate și la noi. Durează mai mult ca-n alte părți, unde se organizează toată acțiunea înainte, nu se adaptează pe parcurs, dar se poate. Am avut un sentiment plăcut, care a alungat proasta dispoziție lăsată de ziua precedentă, când cei de la gaz au venit să-mi schimbe contorul „fiindcă așa trebuie”. Fără anunț prealabil, evident, noroc că era cineva acasă. Apoi au verificat aragazul, care a funcționat și au plecat. Abia ulterior ne-a dat prin cap să verificăm centrala termică, ocazie cu care am constatat că intrase pe avarie și nu mai intenționa să iasă. Ciufută rău, nu știu ce nu i-o fi plăcut la băieții ceia… Poate tocmai faptul că nu i-au acordat și ei puțină atenție?

După o după-amiază-seară-noapte cu frig și fără apă caldă, i-a trecut criza și și-a revenit. Și, uite-așa, weekendul a început cu un happy end de toată frumusețea. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *