Sunt bolnav, vreau să mă tratez

E încetățenită în tradiția românească ideea că la medic nu se merge cu mâna goală. Unii spun că nu se cade. Alții că nu se vede. Că nu se vede ce-ți face doctorul, mai exact. Adică așa cum ai venit la el, tot așa pleci. Cercetând mai în amănunt fenomenul ajungi să afli că doctorii sunt tare hrăpăreți, că vor, care va să zică, să-ți vâre mâna în buzunar, până la cot, ca să se căpătuiască.

Din experiența mea de până acum am observat exact opusul. Susțin, așadar, că medicii sunt foarte darnici.

Uite, bunăoară, am fost la stomatolog zilele trecute, pe motiv că-mi căzuse o plombă și aveam nevoie să-mi pun alta în loc. Nici n-am căscat bine gura, că dentistul hop! mi-a și oferit un bonus. La o plombă pusă a oferit și o extracție. Cică dacă toată lumea face promoții, e cazul să se alinieze și el tendințelor pieței. Om cu viziune.

Însă stomatologii nu sunt doctori, mi-a spus un medic în timp ce se oferea să mă opereze de hernie de disc, dacă tot îmi făcuse radiografie. Sau cum i-o fi spunând. În fine, chestie de-aia de vede cum ți se-mbârligă oasele prin tine. Și tu-l crezi, ce să faci? Cum a făcut un prieten de-al meu când s-a dus la medic că-l supăra un pic stomacul și a primit tratament pentru stomac, ficat și pancreas. Clisma și colonoscopia au fost bonus.

Așa că nu cred că e cazul să mai vedem în ei un fel de Scroogi în halat. Mai ales că vin vremuri grele în ceea ce-i privește.

În ultimii ani, se străduiesc să ascundă o sumedenie de dovezi care i-ar pune pe drumuri. Dar n-au cum să facă față internetului. Informațiile se scurg și ajung până la urmă la oameni. Farmaciștii se înfurie când văd, medicii nu vor ca tu să afli și totuși… Orice tip de cancer se vindecă în câteva săptămâni. Scapi de orice boală dacă bei sau mănânci un anumit lucru. Un banal aliment din bucătărie vindecă de mii de ani o anumită afecțiune.

Ziua în care medicii, farmaciștii și cercetătorii vor trebui să pună halatele în cui se apropie cu repeziciune. Omenirea va scăpa în sfârșit din ghearele concernelor care vor să-i controleze sănătatea și va putea reveni la frumoasele vremuri în care medicamentele nu se inventaseră. Ah, dulcile amintiri ale epidemiilor de ciumă… Încântătoarele peregrinări pe mări și oceane, cu dinții măcinați de scorbut… Minunatele operații făcute cu bărbăție, fără anestezie… Nostalgia vremurilor în care trebuia să faci mulți plozi, pentru că doar puțini scăpau de bolile copilăriei, ajungând adulți… Când nașterea era o loterie din care femeile nu știau dacă vor scăpa cu viață…

Nu, nu sunt un fan al medicinei actuale. Familia și prietenii știu foarte bine asta. Apelez la doctori doar când văd că organismul nu se mai descurcă singur, ori că metodele și leacurile „băbești” pe care le folosesc de obicei nu dau rezultate. E alegerea mea. Dar…

Pentru că există un „dar”. Unul imens. De fapt, sunt două, dar ele pot fi cuprinse într-unul mai mare. Primul „dar” se referă la faptul că nu contest rezultatele medicinei moderne. Dimpotrivă, consider că datorită ei speranța de viață și starea de sănătate a populației au cunoscut o îmbunătățire semnificativă. Nu, argumentul cu „acum apar la tineri boli care apăreau înainte la bătrâni” nu ține. Problema aceea se leagă de altceva. Să ne înțelegem: boli au fost și vor fi mereu. Din varii motive, cum ar fi faptul că nu există o stare de echilibru final al unui organism, dincolo de care nu se mai întâmple nimic, ori că există unele organisme unicelulare a căror vechime și adaptabilitate o depășește pe a noastră cu câteva ordine de mărime. Asta așa, la prima strigare, ca să nu mai vorbim de stil de viață, modificări (evoluție) a organismului, etc. Revenind la argumentul prezentat anterior, e irelevant dacă o boală apare mai devreme sau mai târziu, pentru că asta ține de o conjunctură de mai mulți factori. Contează că dezvoltarea medicinei permite tratarea ei, de multe ori chiar și când e depistată într-o fază avansată, ori chiar vindecarea, dacă e diagnosticată devreme. Să comparăm numai ce însemna să ai cancer în anii ’40, în anii ’80 și acum. Cam care erau opțiunile. Cele viabile, vreau să zic.

Al doilea „dar” are legătură cu repetabilitatea. Metoda științifică presupune ca un tratament să ducă la rezultate similare în majoritatea cazurilor în care se aplică. Și se tot umblă la îmbunătățire, la zecimale. Pentru că se bazează pe studii, pe teste. Ei bine, în cazul tratamentelor naturiste lucrurile nu stau așa, oricât încearcă să ne convingă articolele alea senzaționale pe care cică vor să le interzică medicii și farmaciștii (bănuiesc că nici măcar nu-i interesează că ele există, dar titlurile sunt făcute să vândă). Procentele de reușită ce pot fi garantate de tratamentele naturiste și de cele ale medicinei științifice nu se pot compara. Deloc. Atenție, mă refer la procente garantate, care pot fi susținute cu dovezi. Și nu, faptul că eu m-am vindecat fiindcă am băut roua de pe flori în fiecare dimineață nu e o dovadă. E doar un exemplu că, în unele cazuri, se poate vindeca și așa.

Aici e diferența: între „unele cazuri” și „majoritatea”. Ca să rămân la exemplul cu cancerul, nu contest că e posibil ca un om să fi avut parte de remisie pentru că a postit 40 de zile, timp în care a băut doar apă. Dar, dacă repetăm rețeta la 100 de oameni, tare mă tem că unii vor da ortu’ popii până la finalul perioadei. Și nu putem spune de la început câți vor supraviețui și câți nu. Iar dintre cei care vor scăpa, nu știm la câți vom vorbi despre o remisie a cancerului. De partea cealaltă, medicina științifică vorbește despre faptul că tratamentul cutare sau cutare te mai poate ajuta să trăiești X luni, Y ani, ori chiar că poți duce o viață normală în continuare. Cu cifre, cu procente. Evident, cu marje de eroare, ca în orice ține de statistică. Din nou, argumentul cu „medicii mi-au spus că 99 din 100 de oameni nu scapă, dar eu am scăpat” nu e un argument. E o excepție care se încadrează în marginile de eroare.

Despre asta este vorba, de fapt. Despre „e posibil să” – în cazul tratamentelor naturiste, versus probabilități și cifre concrete – în cazul medicinei științifice.

2 comentarii

  1. două completări: a) când medicii sunt foarte generoși în ceea ce privește analizele sau intervențiile minim invazive, o fac ca să elimine toate posibilitățile (nu mereu, e drept, pentru că sunt unii care le fac doar așa ca să fie) și nu spun de ce le fac ca să nu alerteze inutil pacientul până când nu au niște informații clare și concrete. b) nu e vorba doar de repetabilitate ci și de faptul că, în anumite situații, ”tratamentele” naturiste pot face mai mult rău decât bine.

    • Bogdan Lucian Dragoş

      Și tratamentele oferite de medicină pot face rău, uneori, deoarece există cazuri în care apar efecte secundare, reacții adverse. Doar că acolo vorbim de rezultate statistice, obținute pe baza unor studii. Cu marjele de eroare aferente, se știe cam ce procent de pacienți se va vindeca de pe urma tratamentului X, ce procent va observa o ameliorare, ce procent va avea reacții adverse. Și cercetările caută să descopere tratamente care să crească procentul primei categorii și să-l diminueze pe al celei din urmă. Evident, dacă există doar 1% șanse să apară reacții adverse și tocmai eu le am, din punctul meu de vedere tratamentul e prost. Dar, privit per ansamblu, e excepțional să ai un tratament cu rezultate bune în 99% din cazuri.

      De partea cealaltă, adică în tabăra tratamentelor naturiste, vorbim despre două lucruri.
      1. La afecțiuni aflate în stare incipientă, e posibil ca rezultatele să fie semnificative. Dar să nu uităm că apariția multor boli ține de un stil de viață nesănătos, prin urmare apelarea la acele tratamente naturiste, când e dublată de schimbarea stilului de viață, poate avea efecte tocmai din cauză că se elimină sursa care ar duce la cronicizarea afecțiunii.
      2. La tratamentele naturiste nu poți da cifre. E loterie. La mine merge, la tine așa și așa, la al treilea nu, la al patrulea are efecte adverse. Și habar n-ai care sunt procentele. În medicină, lucrurile sunt simple: pe baza studiilor se vede că eficiența tratamentului X este cu atâtea procente mai mare decât a tratamentului Y, prin urmare îi va lua locul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *