Prostovan și vinovat

Nu știu alții cum sunt, dar în Alba Iulia există bunul obicei de a se schimba periodic nume de străzi. Drept urmare, omul trebuie să meargă să-și schimbe actele de identitate sau cele ale firmei, după caz, consumând timp și bani pentru un lucru de care nu e el vinovat. Că nu și-a schimbat domiciliul. Sau, de fapt, cred că mă înșel. Omul se întoarce de la serviciu pe strada al cărei nume tocmai s-a schimbat. Vede plăcuța cea nouă, se uită în stânga și-n dreapta, la copacii și casele care nu-i mai sunt, dintr-o dată ,familiare, apoi se îndepărtează și dispare la orizont precum Clint Eastwood în filmele sale western. Viața veche tocmai a luat sfârșit, să pornim într-o nouă aventură…

Ca să fie trăznaia și mai mare, unele instituții ale statului țin cont de schimbare, altele nu. Eu am pățit să am buletinul cu numele nou al străzii, dar permisul de conducere pe cel vechi. Nu de alta, dar acolo unde se eliberau permise se foloseau tot numele vechi. Prin urmare, când am avut odată de-a face cu un polițist din alt județ, a trebuit să muncesc din greu să-l conving că nu e cazul să-mi dea amendă fiindcă aș avea actele pe adrese diferite.

Niște prieteni de-ai mei, proaspăt căsătoriți și mutați la casă nouă, au avut surpriza să constate că aceeași instituție a statului le-a dat buletinele… pe adrese diferite. Adică unuia cu numele vechi al străzii, celuilalt cu cel nou. Subiect de glumă și haz, firește, până când oamenii au avut nevoie de un credit bancar, pe care nu l-au primit… ghici din ce cauză? Că nu locuiau pe aceeași stradă.

Dar, evident, la noi asta e problema omului, nu a instituțiilor statului. Ele nu sunt niciodată de vină pentru nimic. E treaba prostovanului de rând să-și rezolve lucrurile.

Ei, dar ca să revenim la numele schimbate ale străzilor… Cea mai mare năzbâtie mi se pare cea de a muta un nume de la o stradă la alta. Dacă se poate, în cartiere diferite. Ca să nu mai știe nimeni la care stradă faci referire: la aia veche, ori la aia nouă? Asta-mi amintește de bancul cu cei doi milițieni care găsesc un cal mort în Cluj, pe strada Dostoievski. Vin, constată și dau să scrie procesul verbal. Se muncesc ei „Dos… Dosf… Dofos…” La un moment dat, se uită unul la celălalt: „Auzi, nu mai bine îl mutăm pe Pata?”

De joaca asta cu numele mutat de-aici dincolo m-am lovit eu de curând. Aveam de trimis un colet. Am sunat la o firmă din domeniu și am rugat să vină curierul la mine, pe strada A, la numărul X. Am întrebat dacă poate veni până în ora H, că după aceea nu mai eram de găsit la adresa cu pricina. Mi s-a spus că i se va comunica omului. Evident, telefonul curierului vine după ora H. Îi explic că nu mai sunt la adresa A, că am cerut să vină înainte de H, îmi zice că lui nu i-a comunicat nimeni nimic, în fine…

„Acum sunt în zona cutare, lângă clădirea cutare”, îi spun. „Puteți veni aici?”

Omul acceptă. După ceva vreme, își face apariția. Moment în care se dezlănțuie furtuna. Individul mă ceartă pentru că n-am menționat că strada A e noua stradă care poartă numele acesta, nu cea veche. Încerc să-i explic că strada poartă acest nume de vreo doi ani. O fi, zice el, dar toată lumea știe ca fiind A vechea stradă, așa că eu, pe viitor, să specific că mă refer la cea nouă.

Dornic de a-l ajuta să vadă cât de aberant e ceea ce susține, îi mai explic o dată că eu am folosit denumirea corect și că problema e la cei care încă o mai folosesc raportat la vechea stradă. Nu ține. Aparent, eu, cel care am făcut lucrul corect, ar trebui să specific că l-am făcut corect. Fiindcă „toată lumea” folosește versiunea greșită.

Mă întreb și eu, ca prostovanul: dacă „toată lumea” ar susține că apa fierbe la 60 de grade Celsius, ar trebui apa să-și ceară scuze că o face la 100? Sau ar trebui, când ajunge la 60, să elibereze o bulă în care plutește anunțul „încă nu fierb, mai așteptați 40 de grade”?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *