O zi din viaţa de mâine

Tehnologiile pătrund tot mai mult în viaţa noastră, devenind o componentă nelipsită a acesteia. Pornind de la ceea ce vedem în jurul nostru, am putea specula puţin în legătură cu modul în care se va desfăşura o zi obişnuită, cândva, într-un viitor destul de apropiat.

Într-unul dintre articolele trecute, Daniel Timariu vorbea despre robotul care va gestiona toate obiectele din bucătărie. Cred că acest concept se va extinde la întreaga locuinţă, ce va deveni un fel de cuib-viu. În funcţie de cât de obosiţi suntem, de încărcătura psihică, de problemele fizice, casa va avea grijă, prin intermediul patului, să ne „repare” în somn, apelând la melodii liniştitoare, un pic de masaj, poate chiar un soi de programare mentală pozitivă, inducerea stării de somn profund şi, în situaţii mai grave, injectându-ne în organism substanţe menite să ne redea echilibrul, întocmai ca la o unitate de urgenţe unde mergem când avem o criză de fiere ori, o cădere de calciu. Asta ne va ajuta să ne trezim odihniţi a doua zi, plini de viaţă. Mai mult, cuibul-viu ne va ţine la curent cu toate informaţiile dorite sau necesare, ne va spăla şi ne va hrăni.

Mâncarea va respecta, cel mai probabil, necesităţile organismului, în funcţie de specificul fiecăruia. Cum orice aliment reprezintă un amestec de substanţe, nu va fi nevoie decât să se creeze acel gen de replicatoare pe care-l vedem acum în filmele SF, capabile să extragă din orice au la îndemână compuşii necesari. Astfel, expresia „a scoate apă din piatră seacă” va deveni ceva obişnuit, singura condiţie fiind ca piatra aceea să aibă în compoziţie niscaiva atomi de hidrogen, respectiv de oxigen. Reciclarea va atinge, astfel, un nivel aproape complet. Din mobila veche se va putea realiza o friptură suculentă, hainele rupte vor fi perfecte pentru o salată, iar reziduurile organismului… Dar mai bine mă opresc aici. Ideea e că, prin printare tridimensională, se va putea realiza orice aliment, căruia i se va da textura, aroma şi gustul dorit. Şi asta fără a ne mai teme că secătuim resursele Pământului, ori a planetei pe care ne vom afla la acel moment.

De fapt, e posibil ca mobila şi îmbrăcămintea să devină şi ele „inteligente”, adaptându-se în timp real la schimbările arhitecturale din casă, respectiv la cele climaterice. Mi se pare normal ca, peste câteva decenii, oamenii de rând să poarte haine capabile să-i încălzească ori să-i răcorească după nevoie. Poate chiar să le rezolve şi necesarul de hrană la purtător. Îmi şi imaginez bărbaţii privind cu jind femeile mai pofticioase, ale căror sutiene se vor tot subţia pe durata zilei, ajungănd transparente sau chiar inexistente seara. Expresia „rupt în fund” nu va mai semnala atunci un om sărac, ci unul căruia i-a fost prea foame.

Cred că serviciul va deveni tot mai static pentru unii, capabili să rezolve din faţa unei console treburi ce se desfăşoară pe sateliţii lui Jupiter. Iar pentru cei care doresc să călătorească, cred că sistemul de transport va renunţa treptat la maşinile actuale, la trenuri, avioane şi vapoare de pasageri, înlocuindu-le cu mici cabine ce se deplasează continuu pe suprafaţa Pământului. Doar mergi în staţie, te sui într-una dintre cabinele ce trec la fiecare 2-5 minute, îi setezi destinaţia, iar ea va avea grijă să te ducă la destinaţie. Sau vor exista noduri unde va trebui să schimbi cabina. Desigur, există şi varianta teleportării, dar nimic din ceea ce există acum nu conferă speranţa că va deveni o realitate în viitorul apropiat.

Distracţiile şi timpul liber vor deveni apanajul exclusiv al mediului virtual, capabil să creeze iluzii pentru toate simţurile. De la izolarea pe o stâncă aflată pe malul mării, în bătaia brizei, până la participarea la cea mai periculoasă cursă din sistemul solar, toate vor putea fi trăite realist în ciberspaţiu. Revelaţii mistice, depravări – totul se va afla la un clic distanţă.

Cum ne vor afecta toate astea? Ne vor schimba percepţia asupra lumii, a vieţii, a noastră şi a celor din jur? Cu siguranţă. Unde se va regăsi componenta afectivă, relaţia cu cel de lângă noi? Pentru că, aşa cum se vede, în prezentarea unei zile obişnuite de mâine, n-am atins deloc acest aspect esenţial al vieţii noastre actuale. O voi face însă săptămâna viitoare. 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *