Jurnal de bord 30

Fotografia postată de Editura Tritonic.Spuneam că în august veţi primi mai multe detalii despre proiectul ce include povestirea Sufleţel şi Babuşka. Luna cu pricina a sosit, aşa că mă ţin de cuvânt. Este vorba despre un volum poliţist în care, alături de comisarul Marian Duca din seria Vagabond, îi veţi regăsi pe comisarul-şef Tony Demetriade – creat de Bogdan Hrib în seria Stelian Munteanu, comisarul Anton Iordan – protagonistul volumului În mintea comisarului de Teodora Matei, inspectorul şef Ovidiu Danelescu – pe care l-aţi întâlnit în volumul lui Daniel Timariu Fete în roşu şi alte povestiri poliţiste şi Sergiu Manta, protagonistul seriei omonime create de Anamaria Ionescu. Un proiect a cărui idee a pornit de la Daniel, apoi s-a dezvoltat şi a ajuns să cuprindă o investigaţie ce se desfăşoară în Alba Iulia, Ploieşti şi Timişoara. Volumul va fi lansat pe 19 august în cadrul târgului de carte de la Târgu Mureş.

Sindromul Charlotte a fost predat la editură. Gata, trilogia a luat oficial sfârşit. Dar Teo şi cu mine n-am pus în cui tastatura pentru patru mâini. Mai multe probabil că vom spune la lansarea cărţii – undeva, în cursul lunii septembrie.

În numărul 77 / august 2017 al Gazetei SF vorbesc despre a şasea carte a lui Liviu Surugiu, Acesta este trupul meu. Un autor pe care-l apreciez pentru imaginaţia debordantă, pentru abilitatea de a porni de la idei aparent minore şi absurde şi a le dezvolta într-un mod extrem de ingenios. În ceea ce priveşte volumul de faţă, deşi pe mine m-a dezamăgit (vedeţi aici de ce), consider că le va plăcea foarte mult celor care iau pentru prima oară contact cu opera lui Liviu.

Am început să mut pe acest site recenziile de pe blogul vechi. Săptămâna trecută am pus Ameţelile postlumice ale lui Daniel Timariu. Puteţi citit recenzia aici.

Ce voi scrie în august? Evident, voi lucra la romanul de dragoste. Şi, la fel de evident, am mai multe emoţii decât la orice altceva aş scrie. 🙂 Pe lângă asta, voi lucra la o povestire SF şi voi revizui un text apărut în prima mea carte, Trilogie (şi neinclus în volumul Povestiri fantastice) – ambele începute cu destul de multă vreme în urmă şi puse în standby din cauza altor proiecte mai importante.

În final, iată că primul meu roman poliţist, Pânza de păianjen, stârneşte noi ecouri, de data asta pe blogul Biblioteca lui Helen:

Nu am crezut că un roman cu mister şi crime poate avea atât umor, dar totuşi să nu strice, ci din contră să îl facă şi mai incitant.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *