Prin lumi paralele

Deoarece seria aceasta de articole se doreşte un punct de plecare al dezbaterilor privind viitorul, am considerat oportun să invit şi alte persoane să-şi dea cu părerea – fie pentru că au o anumită pregătire, fie pentru că au exprimat opinii pertinente ca răspuns la articolele anterioare.

Prin urmare, săptămâna aceasta îi dau cuvântul d-lui Călin Achim.

 

Motto: Imposibilul nu există

Pe ce drum vom merge şi unde vom ajunge? Greu de prezis aşa ceva. Viitorologia nu-i o ştiinţă exactă. SF-ul cu asta se ocupă, este o artă care ne îndeamnă să cugetăm la tot ceea ce este legat de viitor, prin prisma şi condiţionat de lucrurile bune şi tarele prezentului şi trecutului. Ne deschide ochii mai mult decât acurateţea ştiinţelor exacte, a statisticilor, tocmai prin faptul că este o fabulaţie accesibilă profanilor, nu doar unor erudiţi.

Astăzi vă prezint (cum ar spune Vanghelie) – Trei viitoare posibile – Articolul este unul succint, rezumativ, fără tehnicalităţi. Sunt trei scenarii care să vă pună puţin pe gânduri. Doar lăsaţi-vă imaginaţia să zburde. Visaţi.

1. Mini Me – Nanismul insular. O ipoteză care este plauzibilă din considerentele crizei de resurse, a lipsei controlului demografic şi a imposibilităţii colonizării prea curând a unor planete (nici măcar a sistemului nostru solar nu este posibilă rapid). Înălţimea medie a oamenilor ar urma să scadă lent şi sigur. Într-un târziu, lumea o să fie populată de oameni mici, pentru a compensa lipsa de resurse. În cazul oamenilor mici, toate nevoile se reduc. Mai puţină hrană, maşini mai mici, case mai mici, toate lucrurile mai mici. Este o formă de adaptare a animalelor, care este validă şi pentru societatea umană – în fond, suntem şi noi nişte animale. Nanismului insular poate rezolva problema generată de un habitat cu resurse puţine şi imposibilitatea expansiunii, dar trebuie controlat în permanenţă sporul demografic, că altfel vom fi mult mai mulţi şi mult mai mici, ajungând rapid în punctul din care-am plecat.

2. Specializarea – Crearea de indivizi specializaţi cu ajutorul geneticii. Un alt drum pe care putem ajunge, este cel al modificărilor genetice. Cu ajutorul geneticii se pot crea indivizi specializaţi, cu caracteristici specifice pentru toate nevoile societăţii. Augmentarea unor trăsături fizice şi reprimarea altora, prin modificarea genelor. Fiecare om va fi programat şi se va naşte pentru un scop. De curând, a avut loc întâlnirea G20. Ne putem imagina că G20 este numele unui grup format din cei mai buni 20 de geneticieni ai lumii, care s-au întâlnit săptămîna trecută pentru a hotărî destinul omenirii, decizând că singura cale de salvare a ei este crearea a 20 de modele umane, fiecare cu un tipar genetic predefinit, astfel încât toate nevoile societăţii să fie satisfăcute. Vor fi creaţi lucrători, conducători, reproducători, savanţi, exploratori (adaptaţi călătoriilor în spaţiu), etc. Specializarea cu ajutorul geneticii va permite controlul demografic, eradicarea majorităţii bolilor, optimizarea necesarul energetic şi al comportamentului fiecărui individ în funcţie de rolul lui în societate. Vom fi asemănători cu un muşuroi de furnici, un stup de albine, sau o colonie de corali. O societate globalizată, uniformizată, cu indivizi ale căror dorinţe, ambiţii, vise, vor fi induse şi controlate prin manipulare genetică.

3. Nemuritorii – Creierul uman şi Cyborgul. O altă ipoteză ar fi, luând în considerare dorinţa acerbă de-a trăi mult (dacă se poate veşnic) a fiecărui om, realizarea unei gazde asemănătoare cu un Terminator, deci un cyborg, în care creierul să fie transplantat. O asemenea variantă ar permite practic o durată de viaţă virtual nelimitată a fiecărui individ şi ar necesita un mecanism de control al numărului de indivizi foarte strict – noi indivizi ar apărea în societate doar la dispariţia unuia dintre cei vechi – asta doar dacă expansiunea este limitată – altfel, fără număr, fără număr. Creşteţi şi vă înmulţiţi. Ne vom naşte oameni şi va trăi doar creierul nostru într-un trup artificial. Calea asta, probabil ne-ar conduce la o structurare în timp a societăţii, asemănătoare cu cea a Cubului din Star Trek. O societate hiper-tehnologizată care limitează dezvoltarea şi este structurată pe principii logice, matematice, sentimentele fiind anihilate.

Deşi am pus accentul pe aspecte negative, toate trei pot să genereze un habitat propice, pozitiv, care să nu îngrădească evoluţia speciei noastre. Deci, pe ce drum vom merge şi unde vom ajunge? Greu de prezis aşa ceva. Dar visaţi şi voi. Viitorologia nu-i o ştiinţă exactă. Când emiţi o ipoteză despre viitor, eşti ca Figaro, tu vrei ceva, dar un client aruncă nişte biştari pe masă şi decide, îţi spune unde şi ce să razi, ce să tunzi: Figaro aici, Figaro colea, Figaro-n sus, Figaro-n jos! – iar la final te trezeşti într-o cu totul altă lume, una total diferită de ceea ce preconizau cele mai luminate minţi că este plauzibil. Rezultatul te uimeşte, îţi poate stârni admiraţie şi alimenta speranţa, ori te decepţionează, îţi creează repulsie şi pesimism. Dar nu vă faceţi probleme, dacă nu se-ntâmplă-n lumea noastră, sigur se-ntâmplă într-o lume paralelă. Sic transit gloria mundi! Dintr-o lume paralelă-ntr-alta. Un singur lucru este clar în ceea ce priveşte orice teorie referitoare la viitor, trebuie să ia în calcul resursele şi demografia – totul este condiționat de ele – dacă nu stau la baza previziunilor făcute, acel viitor nu există.

Hasta la vista!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *