Povestiri apărute în Revista de suspans nr. 38, 39 şi Argos nr. 16

Revista de suspans

GEORGE CORNILĂ – Inimă-albastră

Frumoasa şi Bestia într-o versiune inversată, cu ea în rolul creaturii păroase şi el în cel al tânărului naiv după care suspină fetele. Ideea e amuzantă, iar scriitorul are talent, dar m-am plictisit repede, pentru că nu aduce nimic în afara rolurilor inversate. Mi-ar fi plăcut să văd ce situaţii noi se puteau naşte din combinaţia asta, în ce direcţie ar fi putut vira povestea.

CĂTĂLINA FOMETICI – Sub vălul nopţii

Anchetarea unor cazuri ciudate, ce implică fiinţe supranaturale, raportate de sătenii speriaţi. Aceeaşi temă regăsită şi în povestirile din volumul Câinii diavolului, ameninţând astfel să devină plicticoasă, chiar dacă autoarea scrie foarte frumos. Totuşi, perspectiva interesantă din final ridică miza. Recomand.

GEORGE CORNILĂ – Cazul domnului Vaščák

Un psihiatru este chemat să ajute personalul unui spital în cazul unui pacient cu o tulburare aparte. Tensiune bine dozată, amintind de Tăcerea mieilor, plus binecunoscutul stil complex şi plăcut al autorului. Nu sunt sigur că am înţeles chiar bine finalul. Reuşită.

ROBERT GION – Pofta

Mai mult o filozofie asupra vieţii, cu ceva elemente fantastice. Nu pe gustul meu.

CĂTĂLINA FOMETICI – Foşnet de mătase albă

O poveste sumbră, interesant construită. Nu m-a prins la început, dar, pe măsură ce se aşezau elementele am ajuns s-o apreciez, iar finalul i-a conferit tuşa potrivită. Recomand.

ADRIAN PREDA – Iosif

Genul de text care mă făcea, în trecut, să fiu precaut când venea vorba de alegerea autorilor români de SF pe care să-i citesc. Personal, mă bucur că literatura de gen de la noi a virat puternic în ultima vreme către ceea ce se scrie pe meleaguri anglo-saxone (povestirea de faţă datează din 1993). Recunosc, e o chestiune de gust.

FLORIN SPĂTARU – iL of Khan

Iniţial m-a deranjat duritatea textului (limbaj şi acţiune), dar povestea solidă, bine scrisă, cu intrigi şi răsturnări de situaţie m-a prins şi m-a condus către final. Nu ştiu de ce m-a dus cu gândul la Fata modificată a lui Bacigalupi. Recomand.

RODICA BRETIN – Conquistadorul

Am mai spus şi cu alte ocazii: mi se pare că Rodica Bretin scrie superb din punct de vedere stilistic, dar textele ei sunt prea pline de simboluri ca să-mi permită să urmăresc firul acţiunii. Aşadar… pas.

2 comentarii

  1. Pingback:Jurnal de bord 27 – Lucian Dragoș BOGDAN

  2. Pingback:Povestire SF publicata în revista SFF Argos

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *