Povestiri apărute în Gazeta SF nr. 73, 74, 75

Gazeta SF

DĂNUŢ UNGUREANU – Picador îşi asumă riscul

O savuroasă reinterpretare în cheie SF a unei teme specifice basmului – răspunsul la ghicitori, în urma căruia se poate obţine mâna fetei de împărat. Şi, când pretendentul beneficiază de ajutorul unei inteligenţe artificiale, lucrurile devin mai complicate. Recomand.

AUREL CĂRĂŞEL – Noapte cu efemeride şi turn Eiffel

Tema contactului cu o civilizaţie extraterestră, într-un context aparte. Idee frumoasă, realizare de calitate. Recomand.

MIHAIL TOMA – Close Encounters of the Third Kind

Îmi cer scuze de la autor, dar n-am înţeles despre ce era vorba în povestire. Am reţinut doar câ există o serie de greşeli gramaticale şi inconsecvenţă în folosirea timpurilor.

VICTOR CILINCĂ – Nu se poate fără sos

În mod cert, nu sunt pe aceeaşi lungime de undă cu acest autor.

ANDREI GACEFF – Stăpâni cu solzi, stăpâni cu ace

O fel de fantasy foarte frumos scris din punct de vedere stilistic, dar din care… n-am reuşit să înţeleg acţiunea. Care erau taberele, cine se lupta cu cine şi, mai ales, de ce?

AUREL CĂRĂŞEL – Destinatarul

Un nou text din Galaxia Sudică, de data aceasta cu o teorie privind scopul existenţei omenirii. O povestire bună, dar mi-aş fi dorit un text mai consistent la o asemenea temă.

RADU HALLIPA – Memoriile unui războinic Ogame

Interesantă ideea de a prezenta într-o povestire un joc virtual. În sensul de a-l prezenta cu tot – conceot, reguli, desfăşurare. Spre deosebire de povestirea precedentă, aici ideea a fost însoţită şi de un minim joc actoricesc, care i-a dat consistenţă. Un pic prea multă informaţie, totuşi, pentru un text atât de scurt. Altfel, e reuşită.

MIHAIL TOMA – Suferinţele lui Wang

Din nou un amestec cu de toate, cam fără cap şi coadă, cu prea multe dialoguri, acţiune pe repede-înainte şi prea puţină „carne pe oase”. Totuşi, de data asta am reuşit să urmăresc în mare firul acţiunii şi chiar să mă amuz de unele combinaţii între descântecele babelor de ţară, teleportare, Anticrist şi tot felul de teorii ştiinţifice. Merită o lectură.

REMUS PAUL – Luntrea lui Pluto

O descriere a unui viitor în care omenirea a colonizat o parte din sistemul solar, o călătorie către Pluto, un Robinson Crusoe spaţial şi dus cu sorcova (mai curând un căpitanul Nemo retras într-un Nautilus imobil), viaţa văzută ca un joc de şah şi multă filozofie de viaţă. Plus câteva flashback-uri, repetiţii cât cuprinde, cuvinte inventate sau folosite incorect (m-a amuzat când protagonistul şi-a recăpătat „conştiinţa”, mi l-am închipuit pe greieraşul Jiminy aterizând cu umbreluţa deschisă). Un text cu potenţial, dar care ar mai trebuit periat bine de tot. Mai ales că unele elemente cheie ale acţiunii nu conving. M-aş bucura să-l recitesc cândva într-o formă îmbunătăţită.

VICTOR CILINCĂ – Jimbatu’

O mult mai savuroasă interpretare în cheie umoristică a efectului legilor asimoviene ale roboticii a reuşit Liubomir Nikolov în povestirea A o sută una lege a roboticii.

MIHAIL TOMA – Biohazard

Îmi pare rău, dar începutul mi-a tăiat orice chef de a citi textul. Timpuri amestecate alandala, cineva „moşmondeşte adânc” (???), kilograme de dialoguri fără o descriere minimală a acţiunii, apoi un „mather fucher” (chiar aşa e ortografiat!) care m-a făcut să spun stop. Îmi pare rău.

AUREL CĂRĂŞEL – Vânătoare de ciborgi

Încă o pastilă din mitologiile Galaxiei Sudice – o lectură plăcută şi cam atât.

WILHELM VON PAUL – Principiul conservării fericirii

O teorie interesantă, aceea a principiului conservării fericirii, este testată cu ajutorul unui joc de ruletă cu influenţe la nivelul multiversului. Trecerea de la real la fantastic se face cam brusc, dar scrierea este extrem de plăcută şi mi-a permis să ignor aspectul, lăsându-mă captivat de povestea în sine. Recomand

OVIDIU BUFNILĂ – Strada Cosmos

Ca de obicei, autorul concentrează un întreg roman într-o povestire densă, dar extrem de logică şi dinamică, cu cap şi coadă. Deşi nu sunt un fan al genului, recomand povestirea tuturor celor care cred că e suficient să amesteci nişte idei şi, dacă cititorul nu-nţelege nimic, e vina lui. Aşa cum demonstrează textul de faţă, e nevoie de mult mai mult.

Un comentariu

  1. Pingback:Jurnal de bord 25 – Lucian Dragoș BOGDAN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *