În ultima vreme, am ajuns să colaborez cu trei reviste şi un blog, dându-mi cu părerea despre cărţi. Evident, nu am pretenţia de critic literar, pentru că nu am cunoştinţe în acest domeniu. Şi, până acum, nici nu m-a prea tentat să aprofundez problema. Opiniile mele sunt ale unuia pentru care lectura reprezintă o componentă esenţială a vieţii de zi cu zi şi vrea să împărtăşească şi altora experienţele sale. Pentru că, da, recenziile mele sunt impresii subiective despre o operă sau alta. Şi sper ca, prin ele, să mai conving unu-doi cititori să cumpere o carte sau alta şi s-o citească. Şi, poate, să nu considere ulterior că şi-a pierdut timpul luându-se după mine.
Ultimele mele incursiuni în acest domeniu au avut ca obiect un roman poliţist şi unul de… de… De ce? Habar n-am unde să-l încadrez (vedeţi de ce n-am stofă de critic literar?). I-aş spune roman realist. Sau să mă hazardez să-l cataloghez drept mainstream? În fine, nu asta contează. Dacă veţi citi cartea cu pricina, veţi vedea voi ce şi cum. Aşadar, ca să scurtez, în BookReport am vorbit despre cartea Silviei Chindea Moarte în Peru, prima din seria Angela Brumaru, apărută la editura Tritonic în anul 2016 în colecţia Mystery & Thriller. Şi, fiindcă lui Michael Haulică îi place ca recenziile să aibă un titlu, i-am spus Crime şi El Dorado. O puteţi citi aici.
În acelaşi an şi la aceeaşi editură a apărut şi celălalt volum, despre care mi-am exprimat opinia în numărul 37 din Revista de suspans. Este vorba despre Irina de Adina Speteanu. Şi Cezarina Anghilac vrea ca lucrurile să aibă ştaif, aşa că am ales ca titlu Viaţa ca o dramă şi o puteţi citi aici.
Cam asta e cu scrierile altora. Acum să trec la ale mele.
Aşa cum se poate vedea şi în coloana din dreapta, Teo şi cu mine am ajuns aproape la jumătate cu scrierea romanului Sindromul Charlotte, cel care încheie trilogia Omul-fluture. Mai avem cam o lună şi jumătate până la termenul de predare, aşa că, deocamdată, ne putem minţi că suntem în grafic.
În paralel cu acest roman lucrez şi la o povestire poliţistă, deocamdată fără titlu, a cărei acţiune se petrece după cea din Apărarea siciliană. Da, aţi ghicit, e parte din seria Vagabond şi-l are în prim plan pe Marian, nu pe Dinu. E a doua povestire din serie, pentru că am mai scris una, intitulată Un mic amănunt care se petrece între Vânătorii de capete şi Apărarea siciliană şi-l are ca protagonist pe General. Dacă despre povestirea finalizată nu pot spune deocamdată ce şi cum privind apariţia, cea la care lucrez acum sper s-o puteţi citi peste nu foarte multă vreme, în cadrul unui proiect – despre care, evident, vă voi da detalii la timpul potrivit.
Am rezolvat (în mare parte) problema articolelor publicate de mine, prezente pe vechiul meu site. Acum le găsiţi şi aici, în meniul Bibliotecă. Deocamdată e doar o listă, dar voi adăuga curând şi linkurile.
În încheiere, încă o veste – pentru cei care doresc cărţile mele cu autograf (pentru ei ori pentru alţii), le pot comanda acum direct la mine.