East European Comic Con 2017

Anul trecut am ajuns la East European Comic Con din întâmplare şi curiozitate. Habar n-aveam cu ce se mânca evenimentul – presupuneam doar că era ceva în genul numeroaselor „con”-uri occidentale în care sunt implicaţi fanii. Prin intermediul unei prietene, Ileana Drop, mi s-a oferit ocazia de a participa cu stand propriu pe Aleea Artiştilor. Am acceptat, mai mult din dorinţa de a vedea ce şi cum, decât din convingerea că prezenţa mea acolo ar fi fost oportună.

Când am văzut ce era, cu adevărat, am fost deopotrivă entuziasmat şi speriat. Am devenit din nou copil, dornic să cumpere gadget-urile, costumele, posterele şi orice altceva ţinea de Star Wars. În acelaşi timp, însă, m-am întrebat ce interes puteam stârni cu cărţile mele printre cei veniţi acolo să trăiască pe viu în lumi inspirate de filme, seriale, desene animate, jocuri şi benzi desenate – în proporţie covârşitoare provenite de pe alte meleaguri.

Răspunsul primit a fost suficient de convingător încât să mă determine să particip şi anul acesta. M-am bucurat, din nou, de compania atâtor şi atâtor personaje exotice, de prezenţa unor oameni pentru care viaţa cotidiană s-a oprit în loc pentru trei zile, făcând loc lumilor imaginare.

Chiar dacă oferta mea n-a stârnit acelaşi interes ca producţiile consacrate de pe plan internaţional, am fost mulţumit să văd câţi oameni s-au oprit pentru a-mi răsfoi cărţile, a afla informaţii despre ce scriu şi a discuta lucruri interesante. Mi-au făcut o deosebită plăcere prietenii şi cititorii care, în periplul lor pe la Comic Con, au ţinut neapărat să treacă pe la standul meu ca să schimbăm o vorbă sau să cumpere proaspăt-lansata „Apărare siciliană”.

Şi pentru că tot veni vorba despre vânzări, podiumul a fost ocupat anul acesta de:

  1. Vraciul de pe norul interior

  2. Omul-fluture

  3. Apărarea siciliană

Nu mă miră ordinea. Celor atraşi de SF care m-au întrebat cu ce le-aş recomanda să înceapă să mă citească, le-am indicat „Vraciul de pe norul interior”. Pentru alţii, vederea urklinei realizate de soţia mea a reprezentat un îndemn să ia acea carte. „Omul-fluture” a stârnit şi el interesul, prin subiectul abordat de trilogie. Unii au luat pachetul care conţinea şi „Maya”, alţii au preferat să încerce primul volum – ori din cauza disponibilităţilor băneşti, ori pentru că doreau să vadă dacă le place prima carte, înainte de a trece mai departe. Iar „Apărarea siciliană” a beneficiat, desigur, de drumul deschis de „Vânătorii de capete” (n-am inclus în clasament vânzările de la lansarea desfăşurată în afara Comic Con-ului).

Evident, seria din care s-a vândut cel mai mult a fost universul Frontierei, cele trei cărţi care o formează (deocamdată) fiind achiziţionate separat sau la pachet.

Cu ce am rămas după eveniment? Cu bucurie în suflet, o grămadă de idei pentru secţiunea „Pentru fani” a acestui site şi câteva propuneri de proiecte care – cine ştie? – s-ar putea concretiza.

Până atunci, iată câteva poze, pentru delectare:

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *