Povestiri fantastice

3 aprilie 2016

Editura Millennium Books

360 pag.

ISBN 978-606-8693-09-5

Introducere

În noiembrie 2004, în timp ce mergeam împreună spre Iaşi, unde urma să lansăm a doua mea carte, Horia Nicola Ursu mi-a spus: „Din volumele astea două (nota mea – Trilogie şi Zeul Kvun), se pot selecta câteva texte faine, pentru un volum.” La vremea aceea, am luat-o ca pe un compliment. Nici prin gând nu-mi trecea că, într-o zi, spusele sale vor deveni realitate.

În toamna anului 2015, Horia m-a întrebat dacă nu m-ar interesa să scoatem la Millennium Books un fel de „best of” al povestirilor apărute în volum cu peste un deceniu în urmă. Provocarea mi s-a părut interesantă. Cei care mă descoperiseră în ultimii ani mai mult ca sigur că nu cunoşteau acele texte. Pe de altă parte, aveam emoţii dacă scrierile cu pricina – dintre care unele aveau, deja, un sfert de secol de când fuseseră aşternute pentru prima oară pe  hârtie – urmau să mai fie gustate acum. Pe de altă parte, dacă aş fi intervenit drastic asupra lor, n-ar mai fi fost ceea ce am scris atunci.

I-am propus lui Horia mai multe variante de liste cu textele care ar fi putut fi incluse în noul volum. Unele dintre povestiri fuseseră deja prelucrate şi republicate, în timp ce altele deveniseră parte integrantă a unor texte mai ample. Mai existau şi unele care, după părerea mea, nu mai aveau ce căuta într-o carte. Poate, cândva, voi găsi modul în care să le rescriu încât să păstrez ideea originală, dar să le aduc la standarde apropiate de ceea ce-mi doresc acum.

Horia a avut răbdare cu mine, având grijă să-mi trimită înapoi fiecare listă cu comentariul „e fain, dar de ce nu bagi şi povestirea cutare, că mie mi-a plăcut?” Şi, uite-aşa, pas cu pas, s-a conturat cuprinsul. Cele mai mari ezitări le-am avut cu introducerea proiectului Trilogie, o combinaţie de poezie-proză-dramaturgie plină de filozofie şi prea puţin SF, despre care – deşi îmi place cum sună – nu credeam că şi-ar găsi locul aici. Din nou, editorul a avut ultimul cuvânt (în acelaşi mod simpatic, cu o exprimare de genul „de ce n-o bagi, că mie mi se pare tare faină?”). E drept că s-a potrivit şi cu faptul că textul pe care-l luasem în calcul iniţial, în locul Trilogiei, nu eram prea convins că trebuia să apară. În definitiv, Odiseea lui Berg, căci despre ea este vorba, este un text în întregime nou, chiar dacă în structura sa narativă se regăsesc versiuni revizuite din Baladă pentru cei învinşi, Cei ce se joacă cu moartea şi Ultimul paradis.

Am reuşit, sper, să păstrez suficient de mult din atmosfera povestirilor originale, dându-le, în acelaşi timp, un aspect actual. Doar la două texte – În căutarea clarobscurului şi Biliardul orbilor – am simţit nevoia să nuanţez finalul, ceea ce a necesitat câteva modificări în ritmul şi stilul narativ. Cred însă că asta le-a crescut valoarea, întrucât versiunile originale mi se pare că-şi pierdeau oarecum miza în ultima parte.

Cuprins

  • Experimentul
  • Ceasul ispitirii
  • În aşteptarea zeilor – povestire din 2005 care n-a fost inclusă în niciunul dintre cele două volume
  • Un bilet de plecare de pe Søregaard
  • Exterminatorul
  • Zeul Kvun
  • Nu este prima dată
  • În căutarea clarobscurului
  • Rapsodia
  • Cu drag, pentru Rugh
  • Drumul spre
  • Biliardul orbilor
  • Darul divin (balada lui Vhenn)
  • Trilogie

Primire

În 2017, volumul a fost nominalizat la Premiul Sci+Fi Fest și la Premiul Vladimir Colin.

„Am citit dintr-o suflare toată cartea.” (Cătălin Lupu, Goodreads)

„Scriitură perfectă, imaginaţie luxuriantă, personaje excelent creionate, mare varietate de teme.” (Miloş Dumbraci, Goodreads)

Comentariile sunt închise.