„Efectul Mandela” de Petru Berteanu

„Efectul Mandela” de Petru Berteanu

 

Petre Berteanu - Efectul Mandela

Primul roman al lui Petru Berteanu, Cumsecade, mi-a plăcut mult. Am apreciat talentul cu care autorul a zugrăvit un oraș pentru a-l transforma în personaj. În loc să vorbească despre culoarea ochilor, ten, lungimea părului, statură, el a descris momente, grupuri de oameni, tipare colective. Cei-ce-stau-la-coadă, cei-ce-pândesc-în-bloc, etc. și-au făcut loc în paginile cărții, conferind originalitate unei anchete detectiviste. Adăugând la toate astea un talent deosebit de a surprinde în doar câteva cuvinte esența unui loc, a unui eveniment, a unei povești, a rezultat un roman cu o savoare aparte. În acest context nu este, cred, întâmplător, că el a fost laureat la Festival du premier roman de la Chambery, Franța.

Pasul următor pentru Petru Berteanu a fost să se apuce de o serie crime. A acceptat provocarea și, astfel, Efectul Mandela a devenit primul volum al Bibliotecii de pe scări.

(continuarea articolului poate fi citită în nr. 80 din Helion Online)

„Aripile tatălui” de Teodora Matei

„Aripile tatălui” de Teodora Matei

 

Teodora Matei, Aripile Tatălui

Teodora Matei a publicat deja, în doi ani și jumătate, o serie de romane SF&F, crime și romance, precum și un volum de povestiri polițiste. Paradoxal, proza scurtă fantasy, cea cu care a început să fie cunoscută publicului românesc prin intermediul revistelor online de gen, a rămas pe plan secund. Cu excepția Stăpânului castelului, revizuit și dezvoltat, care s-a transformat într-un roman de succes.

La Sci+Fi Fest 2017 a venit vremea ca și o parte dintre creațiile despre care spuneam mai devreme să fie reunite într-un volum. Mai precis șapte texte, unele datând din perioada debutului, altele mai recente.

Cartea este deschisă de Al cincilea anotimp, povestea unui doctor care începe să aibă viziuni ciudate odată cu internarea unei paciente aflate în stare de inconștiență. Considerând inițial că totul e un vis ciudat, intrigat mai apoi, doctorul începe să caute sensul a ceea ce pare a fi o poveste de dragoste, cu care nu știe ce poate avea în comun.

(continuarea articolului poate fi citită în nr. 80 din Helion Online)

Despre tradiții

Tradițiile au o latură frumoasă. Ele dau o culoare aparte, o aromă specifică. Îmi amintesc un interviu cu o țigancă absolventă de UNATC care spunea că-i place să poarte fustele colorate specifice etniei sale, considerându-le ceva de suflet. Sau ce-mi povestea de curând o cunoștință despre perioada petrecută în Canada,…

Citește în continuare

De ce admir oamenii care muncesc

M-am uitat ieri la finala de la Australian Open dintre Simona Halep și Caroline Wozniacki. Am fost încântat de calitatea tenisului oferit de cele două jucătoare, de dăruirea lor, de mentalitatea care le-a permis să strângă din dinți când lucrurile mergeau prost, să se ridice și să lupte mai departe.…

Citește în continuare

Cu drag, pentru Ursula

Cum se poate despărți legenda de realitate în lumile acestea aflate la atâția ani depărtare? – planete fără nume, cărora locuitorii lor le spun pur și simplu Lumea, planete fără istorie, unde trecutul constituie substanța mitului, iar un explorator, revenind după câțiva ani, constată că propriile lui fapte au devenit…

Citește în continuare