„Povești din umbră”, „Povestiri cu dragoni” și „Problema celor trei corpuri”

În numărul 49 din Revista de suspans și numărul 83 din Helion Online prezint trei volume. Două dintre ele sunt antologii publicate de editura Tritonic, Povești din umbră (ed. Bogdan Hrib) și Povestiri cu dragoni (ed. Michael Haulică), iar al treilea este o traducere apărută la editura Nemira, Problema celor trei corpuri de Liu Cixin. Povești din…

Citește în continuare

Revista Zin #1

Revista Zin #1

 

ZIN-1

Iată că, după o perioadă în care dispăruseră din peisaj, revistele SFFH tipărite au revenit. Desigur, Helionul timișorean și-a păstrat cele trei numere duble anuale cu care ne-a obișnuit, dar acolo este vorba despre o situație aparte – publicația adună între paginile ei materiale deja apărute în ediția online și, în plus, nu se comercializează.

Cu ocazia RomCon-ului din 2017, o revistă care a însoțit SF-ul românesc de-a lungul anilor, cu multe sincope, a ieșit din nou în lume. Este vorba despre o altă publicație de pe malul Begăi, de data aceasta a celor de la H. G. Wells, și anumeParadox. Îi spun „Bine ai revenit!” și sper să capete o periodicitate a aparițiilor și să se poată procura mai ușor decât pe sub mână.

Același eveniment a consimțit nașterea unei noi reviste tipărite, intitulată Zin, promovată cu foarte mult zel de Lucian Cristian Oancea. Asupra primului ei număr îmi voi opri atenția în articolul de față…

(continuarea articolului poate fi citită în nr. 85 din Gazeta SF)

Despre Vagabond #3 și alte proiecte

De când am început să scriu la seria Vagabond, am stabilit că luna mai va marca apariția fiecărui volum. Cu primele două romane m-am ținut de promisiune și la fel intenționez s-o fac cu cel de-al treilea. În perioada aceasta mă ocup de ultimele retușuri ale celei mai noi aventuri…

Citește în continuare

„Crăciunul care nu a mai venit” de Anamaria Ionescu

„Crăciunul care nu a mai venit” de Anamaria Ionescu

 

anamaria-ionescu-craciunul-care-nu-a-mai-venit

Nu știu dacă fiecare generație are filmul ei. În ceea ce mă privește, am simțit că filmul generației mele a fost Liceenii, cu Ștefan Bănică jr. și Oana Sârbu – chiar dacă, la vremea apariției lui, încă nu intrasem la liceu. Viața specifică școlii românești era „de acolo”, preocupările, ideologia, atitudinea erau exact ce vedeam/trăiam.

N-am crezut că, treizeci de ani mai târziu, aveam să descopăr cartea generației mele. Una care ia în discuție viața unui adolescent de dinainte de 1990, o trece prin evenimentele din decembrie și o duce mai departe, în democrația noastră originală. Știu, s-au scris texte, au fost făcute filme a căror acțiune se învârtea în jurul subiectului. Totuși, în cazul meu, contactul pe care l-am avut cu unele dintre aceste creații a fost relativ sec, ca și cum aș fi asistat la un documentar, ori la ceva care – deși relata realitatea – nu rezona cu mine.

Ei bine, citind Crăciunul care nu a mai venit de Anamaria Ionescu am avut senzația că am dat de cartea cu pricina…

(continuarea articolului poate fi citită în nr. 82 din Helion Online)

„Noaptea lemurienilor” de Florin Giurcă

„Noaptea lemurienilor” de Florin Giurcă

 

NLFG

Florin Giurcă este un scriitor pe care l-am cunoscut prin intermediul prozelor publicate în revistele online – preponderent în Gazeta SF. Mi-a plăcut stilul său de a scrie. Ideile nu erau neapărat senzaționale – deși unele proze m-au surprins prin imaginația lor – dar erau suficient de reușite ca să suscite interesul și erau tratate, în marea lor majoritate, prin intermediul unor povești relatate plăcut și cu o serie de referințe ce dovedeau o cultură vastă. Am întâlnit pe alocuri și unele naivități care au răpit unor proze atingerea întregului potențial, dar aveam suficiente elemente ca să-mi doresc să citesc o carte a acestui autor.

N-am fost foarte încântat să văd că a ales să facă primii pași în volum în seria România sub Asediu. Nu pentru că ideea celor de Pavcon, îngrijită de Florin Purluca, ar fi una proastă. Dimpotrivă, mi se pare excepțional că au vrut să exploateze această nișă în ceea ce privește filonul autohton. Succesul nu ține doar de talent, ci și de idei și de marketing. Singura problemă este că eu nu gust în mod deosebit genul acesta de proză apocaliptică…

(continuarea articolului poate fi citită în nr. 85 din Gazeta SF)

„Pe cine nu lași să moară…” de Anamaria Ionescu

„Pe cine nu lași să moară…” de Anamaria Ionescu

 

anamaria-ionescu-pe-cine-nu-lasi-sa-moaraPe scriitoarea Anamaria Ionescu am cunoscut-o prin intermediul seriei polițiste Sergiu Manta. Mă rog, în ce măsură poate fi polițist un asasin de profesie. M-a incitat suficient de mult încât să fiu curios să încerc și scrierile ei anterioare, mainstream. Am testat apele cu volumul de debut, colecția de povestiri Camera obscură. Am concluzionat că autoarea știe să surprindă profunzimile trăirilor personajelor și are ochi pentru reperele care definesc viețile oamenilor.

Am avut încredere să merg mai departe, către a doua ei carte – tot un volum de povestiri, intitulat Pe cine nu lași să moară. Sunt mai multe texte față de debut (șaptesprezece față de șapte), dar multe dintre ele se rezumă la schițe „din câteva atingeri” ale unor scene ce ar putea fi inspirate din viețile oricui. Nu sunt povestiri per se, cu introducere, intrigă, punct culminant și deznodământ, dar se lipesc de suflet, pentru că sunt extrem de personale – nu în sensul că ar fi desprinse din experiența autoarei, ci pentru că le simți, din postura cititorului, ca făcând parte din viața ta. Sunt stări, mici acțiuni pe care poate le-ai trăit tu, ori un vecin, o cunoștință…

(continuarea articolului poate fi citită în nr. 82 din Helion Online)