Omul fluture

– trilogia Omul-fluture #1 –

20 noiembrie 2015

Editura Tracus Arte

318 pag.

ISBN 978-606-664-556-0

 

Introducere

La începutul anului 2014, Teodora Matei şi cu mine ne-am hotărât – mai în joacă, mai în serios – să scriem o povestire împreună. Rezultatul, Lună albă, lună stacojie, ne-a plăcut. Mai mult, ne-am simţit bine colaborând. Către finalul aceluiaşi an am discutat despre posibilitatea de a mai scrie ceva împreună. Analizând ideea de la care voiam să plecăm, ne-am dat seama că avea potenţialul de a se dezvolta până la stadiul de nuvelă, sau chiar roman. Am decis repede să încercăm a doua variantă şi ne-am pus pe treabă.

Colaborarea, desfăşurată doar prin intermediul Facebook-ului, a fost mult mai complexă decât în cazul povestirii anterioare şi a constituit o experienţă extrem de interesantă. La început, am fost destul de cuminţi, în sensul că am încercat să scriem curat, respectând regulile, ca să zic aşa. La un moment dat, Teo a scris un episod în care mi se părea că putea da mult mai mult. M-am temut de reacţia ei, dar i-am cerut să-l rescrie. Probabil că m-a bombănit, dar a făcut ce o rugasem şi mi-a trimis o nouă versiune, însoţită de un mesaj în care-mi explica faptul că aceea e doar o versiune intermediară, dar că vrea să mai rescrie încă o dată pasajul. În clipa aceea s-a produs declicul, atunci cred că ne-am dat seama că nu trebuie să fim cuminţi de teama că am putea fi priviţi ciudat de celălalt dacă o luăm pe arătură cu ideile. Dimpotrivă, că trebuie să mergem cât de departe ne duce nebunia noastră.

Un alt moment cheie a fost cel în care m-am lăsat dus de val şi am insistat ca un anumit pasaj să curgă aşa cum mi-l imaginasem eu. Teo a fost înţeleaptă, a cedat şi mi-a lăsat răgazul necesar să-mi dau seama că ideea ei era mai bună în perspectivă. Atunci am înţeles amândoi că nu contează cine are o anumită idee, ori cine scrie un anumit pasaj, ci trebuie să lăsăm orgoliile la o parte şi să vedem care variantă este mai bună pentru produsul finit. Aşa am ajuns, la final, să avem două versiuni ale aceluiaşi text.

În 2015, după ce am terminat romanul, a venit adevărata provocare – ce urma să facem cu el. Bogdan Hrib de la Tritonic, cu care colaborasem la romanele anterioare, m-a anunţat că nu era interesat de SF în acel moment. Din fericire, Cătălin Badea-Gheracostea – care pe atunci se ocupa de colecţia Bendis a editurii Tracus Arte – a fost curios să vadă ce am reuşit să producem împreună. Cu ajutorul sfaturilor sale, romanul a trecut prin încă o versiune şi a apărut – după multe incertitudini – la târgul de carte Gaudeamus.

Intriga

Ciberspaţiul s-a contopit cu realitatea. Cine nu e conectat la el nu există. De aceea, fiecare visează să ajungă acolo. Să devină cineva. Dar, când valorile virtuale atârnă mai greu decât cele reale, poţi pierde într-o clipă tot: bani, familie, chiar şi propria identitate. Iar atunci ajungi pe străzi, un paria care-şi duce zilele de pe o zi pe alta.

Romanul prezintă o radiografie a unui viitor posibil, în care personajele sunt oameni din toate categoriile sociale: Sandra – tânăra din Periferii dornică să intre în Reţea pentru a deveni o scriitoare faimoasă, Luigi Spaletti – omul de afaceri ajuns sărac pentru că i-a fost furată identitatea, Andreas – creatorul de blogveluri de succes, Lucas – hackerul dornic să accepte orice provocare doar pentru a se dovedi cel mai bun, Dana şi Oliver – cypolii care caută să păstreze societatea în limitele unei normalităţi tolerabile.

Primire

 În 2016, romanul a fost nominalizat la premiul RomCon.

 „Dacă citeşti romanul scris de Teodora Matei şi Lucian Dragoş Bogdan, ai ocazia să pierzi de mai multe ori contactul cu realitatea…” (Irina Lazăr, Agonia – Ateliere Artistice / Femeia ştie)

„Până acum n-am mai avut niciodată sentimentul de alienare pe care mi l-a dat acest roman.” (Jurnalul unei cititoare)

Omul-fluture se adresează cititorilor (de ambele sexe) maturi sau aflaţi în ultimii ani ai adolescenţei, pasionaţi de opere de anticipaţie, de tehnologie cibernetică şi de opere de factură poliţistă.” (Oliviu Crâznic, EgoPHobia)

„Aventuri, socializări exotice, escapade erotice, totul e permis.” (Nic Dobre, Gazeta SF)

„Cartea este, practic, o continuă şi cruntă joacă de-a care pe care (sau poate chiar de-a fiecare pe fiecare) într-un spaţiu în care aproape că nu se mai poate distinge între real și virtual.” (Adina E. Curta, AB News)

„Un roman bun, scris cu multă pricepre şi înţelegere a celor două genuri abordate: cyberpunk şi poliţist.” (Daniel Timariu, Helion Online)

„Nerupâdu-se de tradiţia gibsoniană, cartea conturează un mediu futurist, distopic, în care aderenţa la ciberspaţiu devine o marcă a noblesse-ului şi oferă un statut social.” (Adina Ailoaiei, Gazeta SF)

„Sunt sigură că iubitorii de literatură ştiinţifico-fantastică vor vedea în Omul fluture un univers foarte bine construit, cu personaje realizate cu măiestrie aparţinând diferitelor categorii sociale.” (GoodRead.ro)

„Jocul este unul veridic, plauzibil, personajele sunt profunde, conflictul are miză, iar toate acestea conduc spre impresia de carte foarte densă.” (Alexandru Lamba, Gazeta SF)

Omul fluture captivează şi încântă la fiecare pas. Este SF-ul plin de mister care nu pune personaje supra-umane în poziţii imposibile, ci personaje atât de umane încât ai putea să juri că sunt oameni reali, după care te ţii şi pe care îi urmăreşti.” (Catharsis Writing)

„Prin miza, dar şi prin alternanţa de planuri şi stilul alert, Omul fluture este un roman ce îmbină cu succes investigaţia poliţistă, elementele de melodramă şi pasajele de-un realism brutal, astfel, rezultând o lucrare interesantă şi o lectură plăcută pentru iubitorii cărţilor cyberpunk şi nu numai.” (Ana-Maria Negrilă)

Comentariile sunt închise.