Șapte cărți dragi – 6/7

Foc în adânc de Vernor Vinge

Aici ar putea intra o sumedenie de cărți. Toate hard SF, toate texte care mi-au oferit hrana intelectuală pe care o caut eu într-o carte – acel ceva menit să-mi împingă dincolo de limită imaginația și capacitatea de abstracțiune în ceea ce privește speculația științifică. Să mă facă să simt că aproape pricep, dar parcă îmi scapă ceva printre degete. Să mă ajute să mai fac un pas în străfundurile misterelor acestui univers.

A fost Lumea Inelară a lui Larry Niven. Rendezvous cu Rama de Arthur C. Clarke. Scara lui Schild de Greg Egan. Timperfect de Gregory Benford. Inima cometei de Benford și Brin. Toate cărțile lui Alastair Reynold citite până acum (cred că, la ora actuală, e scriitorul meu preferat). Trilogia Zorii Nopții a lui Peter F. Hamilton. Sigur mi-au scăpat unele titluri.

De ce, totuși, Foc în adânc de Vernor Vinge? Pentru că mi s-a părut că a găsit echilibrul perfect între speculația științifică, explorarea unor specii extraterestre inedite, personaje pline de culoare și o intrigă solidă, coerentă. Un adevărat regal literar – în spiritul a ceea ce apreciez eu la literatură. După ce citesc o carte de genul acesta îmi vine tare să mai citesc altceva.

Dintre celelalte două cărți aparținând aceleiași serii, Adâncurile cerului mi s-a părut la fel de solidă, în schimb Copiii cerului m-a dezamăgit înfiorător

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *