Târgul de carte SF&F Final Frontier, ediția a VII-a

În weekendul 24-25 martie a avut loc la București a șaptea ediție a târgului de carte SF&F Final Frontier. E a treia ediție la care particip, cea de anul trecut ratând-o pentru că eram plecat din țară.

În ceea ce privește organizarea, nu pot spune prea multe. Am puțină experiență legat de ce a însemnat asta la edițiile anterioare, accesibilitatea locului și alte aspecte similare. Din punctul meu de vedere a părut ok, dar, repet, asta nu înseamnă nimic. 🙂 Evident, atenția mea s-a îndreptat în principal spre lansarea celor trei cărți în care am fost implicat și spre discuțiile aferente cu cititorii.

3.4, volumul la care am lucrat împreună cu Teodora Matei și Daniel Timariu, include trei povestiri SF legate între ele. Mi s-a părut că volumul a suscitat destul de mult interes în rândul cumpărătorilor, iar asta mă bucură, deoarece vor mai urma și alte colaborări cu cei doi autori.

Mi-a plăcut cum a ieșit „cartea-cu-două-capete”, care începe dintr-o parte cu nuvela mea, Când penele roșii vor plânge, iar din celălalt cu nuvela lui Daniel Timariu, Ciudatul caz al umbrelor. Sunt curios dacă încercarea aceasta de a combina două texte din serii diferite va fi privită cu ochi buni de fanii acestora. 😉

Firește, cele mai mari emoții le am pentru Cartea haosului. Am văzut că a avut clienți la târg, dar, na! Oamenii nu știau exact la ce să se aștepte. 🙂 Îmi amintesc temerile avute când am pășit pe tărâmul crime, apoi pe cel romance. Atunci a fost de bine. Acum… să stăm și să așteptăm.

Am consemnat câteva plusuri și minusuri – unele ale evenimentului în ansamblu, altele care țin de participanți. Așadar, plusuri:

  • lansarea volumului Arlequine de George Cornilă. Unele povestiri scrise de el și citite în ultima vreme în Revista de suspans m-au determinat să aștept cu nerăbdare cartea aceasta;
  • Nemira a relansat revista Nautilus. Sincer, după atâtea reveniri ce nu s-au transformat în realitate (seria de antologii SF autohtone, romanul de debut, CPSF, Almanah Anticipația, Nautilus), nu mai credeam că se va concretiza. Faptul că se află sub bagheta lui Marian Coman – un om ale cărui idei și perspective asupra fenomenului SF mi s-au părut mereu de bun simț – mă face curios să-i văd evoluția viitoare;
  • Final Frontier pare să vireze tot mai mult spre tipicul Con-urilor. Mi se pare o idee excelentă! Sunt de părere că, pentru a ajunge la publicul tânăr, e nevoie să includem cartea într-un concept mai complex, care cuprinde bandă desenată, gaming, postere și tot felul de elemente din categoria merchandising (figurine, suveniruri, etc.);
  • n-au existat invitați speciali. Excelent! Înțeleg logica de a invita pe cineva în condițiile în care prezența respectivului îți aduce câteva mii de participanți în plus, care vin să-l vadă/audă/cumpere pe respectivul individ. Și, evident, îl plătești pe om să vină acolo, iar banii ți-i recuperezi de la cei pe care-i atragi prin intermediul lui;
  • un autor tânăr (adolescent), debutant, a reușit să umple sala la lansarea sa. Felicitări, Teodora Șerbănescu!

Minusuri:

  • am așteptat numărul al treilea al revistei Zin, anunțat încă din toamna anului trecut pentru FF. N-a apărut.
  • am așteptat și lansarea unei noi benzi desenate, Nemuritor, anunțată tot pentru FF. Nici ea n-a apărut.

Per total, mie mi-a plăcut. Din păcate, duminică a trebuit să plec mult mai repede decât mi-aș fi dorit. Dar anul sefist pare că începe bine din punctul de vedere al evenimentelor.

2 comentarii

  1. Din pacate, „Nemuritor” n-a reușit să strângă fondurile de care avea nevoie pentru publicare.
    Eu tot sper că va reuși să apară la un miment dat.

Dă-i un răspuns lui Ileana Andreea Drop Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *