Prostovanul și finanțele

Dragii mei, constat că m-am prostit de tot. Nu mai înțeleg nimic. Cred că, dacă am fi încercat să îmbârligăm lucrurile, n-am fi reușit s-o facem cu atâta stil. Încă stau să mă gândesc dacă abrambureala asta de pe la noi nu reprezintă cumva o frântură de geniu.

Pe bune! Îți trebuie geniu ca să creezi un asemenea haos cum se-ntâmplă pe la noi. Sau o prostie mai neagră ca noaptea.

Merg ca tot omul să-mi depun la finanțe formularele pe care le am de depus. Unele au ca termen limită martie, altele aprilie sau mai. Cum așa? Păi bine. Dacă le duc în aprilie, o duduie de la finanțe îmi zice că mai am termen până în mai. Dacă le duc în mai, altă duduie îmi spune că trebuia să le fi dus în aprilie. Cel puțin, așa a a fost în anii trecuți. Anul ăsta e mai îmbârligată treaba. Chiar dacă unele formulare le-aș putea depune, teoretic, până în aprilie/mai, anul ăsta nu mi se poate lua formularul ce trebuie depus în martie decât dacă… ghici! Exact! Le depun și pe alea de zice legea că le pot aduce mai încolo-șa.

Eh, tot e bine, că putea fi mai rău. O duduie de stătea la coadă voia să-și suspende activitatea. I s-a zis să vină după 15 aprilie, că s-au schimbat chestii prin legi de nici cei de la finanțe nu știu ce și cum trebuie să facă. Sper că doamna cu pricina nu voia musai și neapărat să plece din țară până atunci și are vreme s-o mai ardă pe-aici până binevoiesc ai noștri să deslușeacă_cam cum stă treaba. Pe banii, nervii și umblătura duduii, bineînțeles!

Eu mă mir că sunt așa rău-voitori cei de la finanțe. Zău! Cu ceva ani în urmă, au fost foarte zeloși să-mi schimbe impozitarea firmei de pe venit real pe normă. O doamnă de-acolo mi-a explicat că, dacă nu vin din 4 în 4 ani să declar că vreau să rămân pe venit real, sunt trecut automat pe normă. I-am explicat că, în afară de o mică frântură de logică, spusele ei sunt în regulă. Frântura e aia că un lucru rămâne la fel până se cere schimbarea lui, nu că se schimbă automat dacă eu n-am cerut să rămână la fel. Eh, s-a rezolvat până la urmă. După fo’ 6 ore de tocit culoarele superbei clădiri a finanțelor.

Ei, dar asta a fost demult de tot, pe vremea când unei cunoștințe de-a mele i-au cerut penalizări pentru impozitul plătit în avans. Persoana cu pricina i-a cerut funcționarului să repete ce a spus, dar mai rar. Până pricepe. Aaaa! Sau vă mai amintiți cum a venit puhoiul de impuneri pe capetele copiilor și a celor care primiseră vreun cupon de reducere la un supermarket, ceva? E-hei, ce vremuri…

Acum lucrurile s-au mai perfecționat. De exemplu, anul trecut, declarația de impunere mi-a venit în noiembrie. În ea era specificat ce ar fi trebuit să plătesc în martie, în iunie și-n septembrie. Din fericire, între timp îmi veniseră somații de la finanțe și-am știut cât avem de dat. 🙂

De-abia aștept să văd ce năzbâtii vor mai scoate din pălărie anul ăsta, pe banii, nervii și umblătura noastră. Micile noastre genii de la conducerea țării, alea care au limba română, matematica și logica la degetul mic.

Și creierul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *