Ce cărți citite în 2017 mi-au plăcut cel mai mult

În 2017 am reușit să fiu conștiincios cu notarea pe Goodreads a cărților citite. Prin urmare, la final de an, am ocazia să fac o listă a lecturilor care mi-au plăcut cel mai mult – adică acelea cărora le-am acordat 5 stele. Nu am făcut un top, ci am aranjat volumele în ordinea alfabetică a autorilor.

  • Eu 2.0 de Dan Doboș (2017, ed. MediaTech). Îmi era dor de SF-ul lui Dan Doboș. Trilogia Abației m-a ajutat să-mi recapăt încrederea în SF-ul românesc. În ceea ce privește DemNet, cred că sunt deja aproape 2 ani de când îl întreb pe Dan, de câte ori ne întâlnim, când va scrie următoarele două volume. Deocamdată, mi-a oferit un teaser cu acest volum de șapte povestiri a căror acțiune se întâmplă în universul DemNet. Frumos scrise din punct de vedere literar, cu un cadrul SF foarte bine conturat – inovativ și familiar, totodată – textele se învârt în jurul personajului feminin Cassandra și a sentimentelor pe care le stârnește în sufletele a șapte bărbați diferiți.
  • Destinul Bufonului de Robin Hobb (2003, ediția românească 2017, ed. Nemira, trad. Ana-Veronica Mircea). La Robin Hobb m-a atras ritmul lent, profund. Autoarea își ia tot timpul din lume pentru a descrie stări, gânduri, evenimente și consecințe, legende, contextul, personajele… Ajung să citesc 2-300 de pagini, fără să-mi dau seama, doar pentru a realiza că acțiunea abia a înaintat un pic, iar eu n-am fost deloc deranjat de asta, fiind fascinat de talentul ei de povestitor. În volumul de față, care încheie trilogia Omul Arămiu, FitzChivalry trebuie să facă alegerea potrivită, de care depinde soarta bunului său prieten, Bufonul, a Celor Șase Ducate și a dragonilor. Față de precedenta trilogie, Farseer, autoarea n-o mai dă în bară cu rezolvarea conflictului, ci oferă un final pe măsura acestei opere grandioase. Mai multe despre opinia mea asupra cărții găsiți în acest articol publicat în Helion Online.
  • Arhitecții speranței de Alexandru Lamba (2017, ed. Tritonic). Alex scrie acel gen de hard SF care m-a transformat rapid în fanul lui. Consider că Sub steaua infraroșie, romanul său de debut, este unul dintre cele mai bune SF-uri românești scrise vreodată. Volumul de față tratează călătoria în timp, aducând laolaltă toate problemele specifice: paradoxurile temporale (explicate superb!) și moralitatea, îmbinate în clasicul „ce s-ar întâmpla dacă…?” La care Alex dă un răspuns foarte reușit, după părerea mea. În plus, cartea mi-a oferit o surpriză la care nu mă așteptam și pe care am apreciat-o ca fiind un wow! Are trei finaluri – depinde de cititor dacă e mulțumit cu primul, sau ar dori să treacă mai departe, spre un altul, apoi spre un altul… Scriitură simplă, cursivă, curată și o parte științifică foarte bine pregătită. Mai multe despre opinia mea asupra cărții găsiți în acest articol publicat în Helion Online.
  • Seniori și Doamne de Terry Pratchett (1992, ediția românească 2013, ed. RAO, trad. Alice Popescu). Sunt îndrăgostit de Lumea Disc. Primul volum mi s-a părut „meh”, al doilea „parcă”, al treilea ”mda” iar de la Mort încolo am devenit dependent. Și-mi pare rău că s-au tradus în română doar 15 cărți din serie. Cea de față e a 14-a și prezintă, în savurosul stil al lui Pratchett, interferența Lumii Disc cu realitatea elfilor. Despre care toată lumea știe că sunt frumoși și buni. În afară de vrăjitoare, care… cunosc câte ceva despre ce se ascunde în spatele acestor aparențe. Am citit și al 15-lea volum. Și, dacă se va continua cu ritmul actual de (ne)traducere în română, s-ar putea până la urmă să-mi iau inima-n dinți și să încep să-mi iau restul seriei în engleză. Că e greu să reziști dependenței…
  • Spațiul Revelației de Alastair Reynolds (2000, ediția românească 2017, ed Nemira, trad. Mihai-Dan Pavelescu). Cu fiecare roman al scriitorului galez mă îndrăgostesc mai mult de stilul său. Cred că, la ora actuală, e autorul meu preferat. Scrie exact hard SF-ul care mă face pe mine să vibrez. Volumul de față este primul roman din universul Spațiul Revelației, dar al treilea tradus în română. O capodoperă, după gusturile mele, cu o omenire ce a evoluat în diferite direcții, tehnologii uimitoare, speculații științifice și mistere extraterestre.
  • Calea Regilor de Brandon Sanderson (2010, ediția românească 2015, ed. Paladin, trad. Ana-Veronica Mircea). Liviu Szoke mi-a stârnit interesul pentru acest roman fantasy, primul din seria Arhiva luminii de furtună. Și n-am regretat că mi-am satisfăcut curiozitatea. O poveste complexă, cu multe personaje care încearcă să supraviețuiască într-o lume fantastică dură. Și, evident, cu fiecare reușită a lor, își croiesc o cale, un destin, care începe să-i transforme din oameni obișnuiți în ființe de legendă. Abia aștept traducerea celui de-al doilea volum. Mai multe despre opinia mea asupra cărții găsiți în acest articol publicat în Gazeta SF.
  • Tenebre. Labirintul de Daniel Timariu (2017, ed. Tritonic). Dacă a reușit să-mi stârnească interesul cu primul volum al seriei, Tenebre. Cazul Laura, Daniel m-a transformat în fan cu cel de-al doilea. Urban fantasy autohton, cu un detectiv timișorean ce rezolvă mistere din lumea ființelor supranaturale, ce se suprapune peste a noastră. Un stil savuros, cu un har de povestitor, documentare minuțioasă și o urmă de umor delicios – plus rezolvarea unor scăpări din prima carte. Abia aștept următorul volum.
  • Autor de unul singur. Rețete pentru scrierea creativă de Dănuț Ungureanu (2016, ed. Tritonic). Orice lucru se învață prin efortul propriu, dar unele linii călăuzitoare sunt întotdeauna de folos. Dănuț Ungureanu trece în revistă câteva probleme ale scrierii unui text cărora a învățat, în ani de experiență, cum să le dea de cap. Și le prezintă altora – scriitori aspiranți sau nu – pentru a învăța din ele. Frumos structurată, privită cu seriozitate dar și cu o undă de umor, acolo unde era cazul, cartea mi s-a părut atât o lectură plăcută, cât și un text instructiv. Mai multe despre opinia mea asupra cărții găsiți în acest articol publicat în Helion Online.

Așadar, dacă e să mă iau după Goodreads, anul acesta am terminat de citit 45 de cărți. Dintre acestea:

  • 8 mi s-au părut extraordinare (cele prezentate mai sus)
  • 8 mi-au plăcut mult (una de Philip K. Dick, una de Mihai Alexandru Dincă, două de Bogdan Hrib, două de Teodora Matei, una de Laurence O’Bryan și una de Daniel Timariu)
  • 17 mi-au plăcut
  • 8 mi s-au părut ok
  • 4 nu mi-au plăcut

Bun! Să fim sănătoși în anul care vine, ca să mai pot citi tot pe-atât! 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *